CSJ. Decizia nr. 154/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENAL.
Decizia nr.154/2003
Dosar nr.23/2003
Sedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii R.V.T.B. şi D.L.N. împotriva încheieriidin 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi aflaţi în stare de arest, asistaţi de apărători aleşi, primul de avocat U.V. iar al doilea, de avocat D.V.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a ridicat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, în raport de dispoziţiile art.159 din Codul de procedură penală, care se referă exclusivla prelungirea măsurii arestării preventive cerute de procuror, în faza de urmărie penală.
Apărătorul ales al inculpatului R.V.T.B.a solicitat respingerea excepţiei invocate de procuror şi pe fond, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi punerea de îndată a inculpatului în libertate.
Apărătorul ales al inculpatuluiD.L.N. a pus concluzii în acelaşisens, şi anume, să se dispună respingerea excepţiei invocată de procuror, iar pe fond să se admită recursul inculpatului, să se caseze hotărârea atacată şi să se dispună punerea inculpatului în libertate, de îndată.
Inculpaţii R.V.T.B. şi D.L.N., pe rând, având ultimul cuvânt au declarat că sunt de acord cu susţinerile apărătorilor lor.
CURTEA,
Asupra recursurilor de faţă:
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti,Secţia I penală prin încheierea din 20 decembrie 2002, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind prelungirea arestării preventive a inculpaţilor R.V.T.B. şi D.L.N. cu 30 de zile, respectiv de la 21 decembrie 2002 până la 19 ianuarie 2003 inclusiv.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii, care au solicitat,ca prin admiterea acestora şi casarea încheierii, să se dispună respingerea sesizării parchetului şi punerea lor de îndată în libertate, pentru a fi judecaţi în această stare, deoarece ei nu au cum să influenţeze buna desfăşurare a procesului, neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Examinând recursurile declarate în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, Curtea constată recursurile inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.
In acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art.3851 alin.2 din Codul de procedură penală „Incheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs".
O asemenea excepţie este prevăzută de art.159 alin.7 din acelaşi cod, potrivit căreia „ Incheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpaţi", dar această dispoziţie are în vedere numai situaţia în care măsura arestării a fost luată în faza de urmărire penală, iar prelungirea poate fi dispusă numai de către instanţă (cum desemnează legiuitorul –marginal- instituţia „Procedura prelungirii arestării de către instanţă").
In acelaşi sens sunt şi prevederile cuprinse în art.141 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală, şi anume : „Incheierea dată în primă instanţă prin care se dispune luarea, revocarea,înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat de unde rezultă, per a contrario, că împoptriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, se poate declara recurs numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Această soluţie se impune, nu numai ca respectare a regulii impuse de legiuitor, dar şi pentru asigurarea desfăşurării procesului penal cu celeritate, într-un termen rezonabil, „exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemtul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamnetale, care consacră la art.6 pct.1 dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale" (Curtea Constituţională, Decizia nr,.299 din 7 noiembrie2002, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr,.890 din 9 decembrie2002).
In consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpaţi R.V.T.B. şi D.L.N şi îi va obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii R.V.T.B. şi D.L.N împotriva încheierii din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 400.000 lei fiecare , cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1463/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 155/2003. Penal → |
|---|
