CSJ. Decizia nr. 177/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.177/2003
DOSAR NR.4122/200.
Sedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale formulată de petiţionarul P.O.O. împotriva sentinţei penale nr.23/P din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
S-a prezentat petiţionarul care a solicitat admiterea cererii şi casarea hotărârii atacate invocând compunerea nelegală a completului de judecată al Curţii de Apel Constanţa, punându-se concluzii pentru trimiterea dosarului penal nr.480/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru completarea cercetărilorpenale sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului petentului, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
CURTEA
Asupra recursuluide faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.23 din 13 septembrie 2002, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată plângerea petentului P.O.O., formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr.480/P/2000 privind făptuitorul D.N.
În baza art.191 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin sentinţa penală nr.2518 din 16 noiembrie 1999, Judecătoria Slobozia a dispus încetareaprocesului penalpornit deD.N.A. împotriva inculpaţilor P.O.O.şi I.L.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie prevăzute de art.205 şi 206 Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală şi art.2841 Cod procedură penală.
În motivarea soluţiei s-a arătat că partea vătămată a lipsit la două termene consecutive din datele de 17 februarie 1999 şi 17 martie 1999, ceea ce echivalează cu retragerea plângerii prealabile.
Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia penală nr.3 R din 17 ianuarie 2000, a admis recursul declarat de partea vătămată D.N.A., a casat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Slobozia.
S-a reţinut că recurentul a făcut dovada că în perioada 17 – 19 februarie 1999 s-a aflat în delegaţie la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, prin urmare absenţa sa la termenul din 17 februarie 1999 nu a fost nejustificată.
Petentul a considerat că ordinul de deplasare prezentat de partea vătămată D.N. este fals şi, la data de 2 iunie 2000 a formulat plângere penală împotriva acestuia, solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art.289 şi 291 Cod penal.
Cercetările penale împotriva fostului prim procuroral Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa,D.N. au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care, prin arezoluţia nr.480/P/2000 din 15 august 2000 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunile prevăzute de art.289 şi 291 Cod penal.
La data de 23 ianuarie 2001, petentul P.O.O. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr.480/P/2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, susţinând că cercetările penale efectuate sunt netemeinice, superficiale şi părtinitoare.
Curtea de Apel Constanţa a verificat probele administrate de procuror şi a constatat realitatea ordinului de deplasare din perioada 17 – 19 februarie 2002, motiv pentru care a respins ca nefondată plângerea petentului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal petentul care a solicitat admiterea acestuia şi casarea hotărârii atacate, invocând componenţa nelegală a completului de judecată al Curţii de Apel Constanţa din care a făcut parte judecătorul I.V. care era incompatibil.
Pe fond, petentul a solicitat trimiterea dosarului penal nr.480/P/2000 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru completarea cercetărilor penale sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art.3859 pct.3 şi 171 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Completul de judecată a fost legal constituit, neexistând vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.46 şi 48 din Codul de procedură penală.
Judecătorul I.V. a făcut într-adevăr parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală nr.112 din 1 martie 2001 în dosarul nr.357/2001 al Tribunalului Constanţa prin care s-a admis recursul petentului P.O.O. împotriva sentinţei penale nr.2035/15 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus înaintarea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa spre competentă soluţionare a plângerii formulate de susnumit împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală conform dispoziţiilor art.275 şi următoarele Cod procedură penală.
În cauză nu sunt întrunite cerinţele art.47 Cod procedură penală întrucât, pe de o parte, prinsentinţaarătatămaisusn.
s-a rezolvat fondul cauzei, iar pe de altă parte, judecătorul nu a mai participat la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţaşidosarulpenalnr.480/P/2000estelegalăşi temeinică, bazată pe un probatoriu concludent şi din care rezultă că în perioada 17 – 19 februarie 1999, D.N. s-a aflat în delegaţie la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de petiţionarul P.O.O. şi să dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Văzând dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b şi art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de petiţionarul P.O.O. împotriva sentinţei penale nr.23/P din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Obligăpe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 155/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 192/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
