CSJ. Decizia nr. 1575/2003. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1575/2003
Dosar nr. 2721/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 391/25 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpata R.A.M. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., şi s-a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Totodată, în baza art. 257 alin. (2) C. pen., inculpata a fost obligată la plata echivalentului în lei a sumei de 500 dolari S.U.A., către stat.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 28 octombrie 2001, inculpata R.A.M., grefieră la Tribunalul Bucureşti, a pretins suma de 500 dolari S.U.A. de la avocata B.A., lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui judecător, spre a da o soluţie favorabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 342/ A din 4 iunie 2002, a respins apelul inculpatei.
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatei nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpata a conceput şi realizat fapta, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei, instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de inculpata R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 342 din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1574/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1576/2003. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs → |
---|