CSJ. Decizia nr. 1574/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1574/2003
Dosar nr. 154/2003
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată.
Prin sentinţa penală nr. 290 din 9 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a fost condamnat, printre alţii, inculpatul P.S. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b, d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2001, la 14 noiembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut în fapt, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.S., că acesta a primit o parte din bunurile sustrase de coinculpatul T.P., la data de 8 noiembrie 2001, cunoscând faptul că bunurile provin din furt.
Instanţa a reţinut că, din probele administrate, rezultă că la momentul sustragerii bunurilor inculpatul P.S. se afla în Bucureşti, în locuinţa socrilor săi şi nu la Slobozia, astfel încât, nu se poate reţine că a participat la comiterea furtului.
De asemenea, s-a apreciat că din probe, rezultă că este nereală susţinerea lui T.M., şoferul autoturismului, că a fost sechestrat de doi bărbaţi, unul dintre aceştia fiind inculpatul P.S., astfel încât, s-a concluzionat că fapta de lipsire de libertate nu există.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 772/ A din 29 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.S. şi a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii D.N. şi T.P., de asemenea, condamnaţi în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs în numele inculpatului P.S. numita I.G., concubina inculpatului.
Recursul este inadmisibil.
În art. 3852 raportat la art. 362 C. proc. pen., se menţionează expres şi limitativ persoanele care pot face recurs, iar în art. 362 alin. (2) se precizează că pentru inculpat calea de atac poate fi declarată şi de către reprezentantul legal (când este cazul), de către apărător şi de către soţul inculpatului.
Întrucât I.G., concubina inculpatului, nu face parte din categoria persoanelor care potrivit legii pot declara recurs pentru inculpat, calea de atac fiind exercitată de o persoană fără calitate este inadmisibilă.
În consecinţă recursul va fi respins ca inadmisibil conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva deciziei nr. 772 din 29 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1572/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1575/2003. Penal → |
|---|
