CSJ. Decizia nr. 1576/2003. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1576/2003
Dosar nr. 692/2003
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342/ D din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, dintr-o singură infracţiune prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului R.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 5 mai 2001), la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din septembrie 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 215 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului R.N., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (fapta din iulie - august 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 11 lit. a) şi art. 4 lit. b) C. pen., contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsa de executat 3 ani închisoare.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
În temeiul art. 86 alin. (2) C. pen., s-a dispus fixarea termenului de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii;
În temeiul art. 85 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost supus pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de organele stabilite de instanţă, privind supravegherea; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 alin. (4) C. pen.
În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500.000 lei, a sumei de 50 mărci germane şi a sumei de 300 dolari S.U.A., sau contravaloarea valutei în lei, la data punerii în executare a hotărârii.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.D., suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 300.000 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu (av. Popovici M.).
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus şi onorariile avocaţilor din oficiu.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul R.N., în perioada mai – septembrie 2001, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit, de la M.V., din municipiul Oneşti, sumele de 300 de dolari S.U.A., 50 mărci germane şi 1.500.000 lei, iar de la A.A. din comuna Bârsăneşti, jud. Bacău a pretins şi primit suma de 10.000.000 lei, în două tranşe, în scopul obţinerii vizei de lucru în Germania, prin A. Bucureşti, lăsând să se creadă că, pentru aceasta, dispune de influenţa necesară asupra unor persoane din conducerea acestei instituţii, precum directorul şi salariatul P. de la serviciul Paşapoarte, fapta petrecându-se pe raza municipiului Oneşti.
S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, în perioada iulie - august 2001, prin atribuirea calităţii mincinoase de acţionar al A. Bucureşti, a indus-o în eroare pe partea civilă C.D., căreia i-a făcut promisiunea mincinoasă, a asigurării unui loc de muncă în Germania, ca tinichigiu, însuşindu-şi astfel, pentru sine, sumele de 300 dolari S.U.A., 75 mărci germane şi 1.600.000 lei, prejudiciul în valoare de 15.000.000 lei cauzat părţii civile, nefiind recuperat (art. 215 alin. (2) C. pen.).
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând hotărârea sub aspectul încadrării juridice, susţinându-se că greşit a reţinut instanţa de fond că, în cauză au fost omise două infracţiuni de trafic de influenţă în concurs real, în loc de o singură infracţiune continuată, a individualizării pedepsei aplicate a cărei suspendare sub supraveghere a fost dispusă greşit şi a omisiunii aplicării art. 118 lit. d) C. pen.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul Parchetului şi a casat hotărârea apelată numai în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiată doar motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, constatând că pedeapsa rezultantă se impune a fi executată în regim de detenţie pentru a fi atins scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei, aşa cum este prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Cu privire la critica referitoare la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., instanţa de control judiciar a reţinut că în situaţia în care prin textul incriminator se prevede confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu îşi mai găsesc aplicarea dispoziţiilor cu caracter general ale confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., astfel încât, critica formulată de Parchet sub acest aspect este nefondată, ca de altfel şi cea care vizează încadrarea juridică a faptelor.
Referitor la această din urmă critică s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că faptele comise de inculpat au avut la bază o singură rezoluţie infracţională şi că în momentul omiterii celorlalte fapte inculpatul ar fi avut reprezentarea activităţii infracţionale în ansamblul ei.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate, dispoziţia care susţine că nu o poate executa în regim de detenţie din cauza stării sale de sănătate şi a cărei reducere o solicită, prin apărătorul său.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările în care s-au comis, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpatului şi de circumstanţele care agravează sau atenuează răspunderea penală, astfel încât, pedeapsa aplicată să servească scopului preventiv şi sancţionator prevăzut de art. 52 C. pen.
Orientarea instanţei spre pedepse situate aproape de limita minimă prevăzută de textul incriminator, dovedeşte clemenţa de care a dat dovadă, faptul că s-au avut în vedere atitudinea de regret a inculpatului, conduita sinceră a acestuia şi lipsa antecedentelor sale penale.
Cât priveşte însă modalitatea de executare a pedepsei închisorii, concluzia corectă este cea a instanţei de apel care a stabilit că executarea urmează a fi făcută în regim de detenţie faţă de circumstanţele reale în care au fost comise faptele.
Referitor la precizarea recurentului în sensul că starea sănătăţii sale îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenţie, este de arătat că legiuitorul, în Codul de procedură penală a stipulat dispoziţii exprese prin care reglementează instituţia amânării sau întreruperea executării pedepsei, astfel încât, recurentul are deschisă calea unei cereri ulterioare pentru a invoca cu succes susţinerile sale.
Pentru aceste considerente Curtea, apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat astfel că urmează să-l respingă ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de inculpatul R.N. împotriva deciziei nr. 438 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1575/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1578/2003. Penal → |
|---|
