CSJ. Decizia nr. 1570/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1570/2003
Dosar nr. 436/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul B.G.C. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 2 iulie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, la plata daunelor morale, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
S-a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 16 decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la un magazin alimentar non-stop dintr-o piaţă din Arad, şi, după ce a ameninţat-o pe vânzătoare cu un cuţit, la gât, a sustras 155.500 lei din casa de marcaj şi bunuri alimentare în valoare totală de 759.000 lei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 487/ A / 11 decembrie, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi de către inculpatul B.G.C.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a dedus, în continuare, durata arestului preventiv, de la 19 septembrie, la zi.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a invocat nelegalitatea hotărârilor constând în omisiunea schimbării încadrării juridice prin reţinerea aplicabilităţii art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Recursul Parchetului nu este fondat.
În urma examinării lucrărilor dosarului şi a hotărârilor atacate, se constată că, deşi instanţa de fond a omis să menţioneze incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, hotărârea pronunţată nu a nesocotit şi nu a încălcat prevederile acestui text de lege.
Astfel, instanţa a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, care este situată sub nivelul minimului special prevăzut de legea nouă, care este mai aspră (minimul special prevăzut de legea nouă nr. 169 din 10 aprilie 2002, este de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar minimul special prevăzut de legea veche, mai favorabilă, este de 2 ani şi 6 luni închisoare).
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului se situează în limitele legii mai favorabile, raportat la data săvârşirii infracţiunii, astfel că, simpla omisiune de a se menţiona în dispozitiv, aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu este de natură să impună casarea hotărârilor atacate.
De altfel, omisiunea aplicării art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în orice situaţie, este o operaţiune care prin ea însăşi nu presupune o greşită încadrare juridică, şi nu implică operaţiunea de schimbare a încadrării juridice.
Pentru aceste considerente şi nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul Parchetului să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei nr. 487 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iulie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1569/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1571/2003. Penal → |
|---|
