CSJ. Decizia nr. 1585/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1585/2003
Dosar nr. 2747/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 4 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Braşov s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul G.I. cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 102/1999 a Tribunalului Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 4733/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a reţinut că prin cererea formulată condamnatul a susţinut că, la dezbaterile care au avut loc în recurs nu s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.
De asemenea, s-a susţinut că de la data de 26 octombrie 2000, până la pronunţarea deciziei 28 noiembrie 2000, a intrat în vigoare o lege penală mai favorabilă, OUG nr. 207/2000 ale cărei dispoziţii nu au fost puse în discuţia părţilor, iar în dispozitivul deciziei există nelămuriri ce privesc punerea în executare a hotărârii, fără a se preciza care sunt aceste nelămuriri.
Instanţa de fond a reţinut că împrejurarea că schimbarea încadrării juridice, urmare aplicării legii mai favorabile, nu a fost pusă în discuţia părţilor nu poate constitui motiv de contestaţie la executare, deoarece nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în care se poate face contestaţie la executare.
S-a mai reţinut că dispozitivul hotărârii nu cuprinde nelămuriri.
Prin Decizia penală nr. 103 din 5 iunie 2002, Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
Condamnatul a declarat recurs susţinând ca şi în apel că se impunea aplicarea legii mai favorabile conform art. 15 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei de 2 ani închisoare.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că OUG nr. 207/2000 prin care au fost modificate între altele dispoziţiile art. 146 C. pen., a intrat în vigoare înainte de judecarea definitivă a cauzei privindu-l pe inculpat.
În consecinţă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), care au în vedere situaţia, în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale şi nu cele ale art. 14 sau art. 15 C. pen., cum s-a susţinut în motivarea recursului declarat, ultimele dispoziţii legale având în vedere situaţia în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege penală mai favorabilă.
Or numai în situaţia intervenirii legii mai favorabile după o condamnare definitivă devin incidente în cauză dispoziţiile art. 458 C. proc. pen., în virtutea cărora instanţa de executare face după caz aplicarea art. 14 sau art. 15 C. pen., din oficiu, la cererea condamnatului sau a procurorului.
Este, de asemenea, de reţinut că din Decizia nr. 4733/2000 a Curţii Supreme de Justiţie rezultă că în recurs, urmare intrării în vigoare a O.U.G nr. 207/2000, fiind incidente dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a şi făcut aplicarea legii penale mai favorabile reţinându-se că potrivit acesteia faptele inculpatului nu mai pot fi considerate că au produs consecinţe deosebit de grave. Drept urmare s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) şi (5) în 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., aplicându-se pedepse în limitele prevăzute de acest text de lege.
Se constată, de asemenea, că în mod corect s-a reţinut că împrejurarea nu s-a pus în discuţie, schimbarea încadrării juridice nu poate fi valorificată drept motiv de contestaţie la executare conform art. 461 C. proc. pen.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei nr. 103 din 5 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1584/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1586/2003. Penal → |
|---|
