CSJ. Decizia nr. 1652/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1652/2003
Dosar nr. 4397/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 27 mai 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 1798/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul T.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) şi c) C. pen., la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a dedus durata arestării preventive de la 26 februarie 2002 la 27 martie 2002 şi s-a confiscat cantitatea de 0,221 gr. heroină pentru a fi distrusă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 25 februarie 2002, cu ocazia unui control, a fost depistat inculpatul având asupra sa heroină, în cantitate mică, pentru consum propriu.
Reţinerea vinovăţiei inculpatului a fost posibilă datorită probelor administrate şi anume procesul verbal de sesizare, procesul verbal de percheziţie domiciliară, procesul verbal de percheziţie corporală, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor R.E., D.C., P.A.G., M.F., P.G.I., C.B.A., V.F.V., S.S.V. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 109.309 din 25 februarie 2002.
Apreciind sinceritatea şi lipsa antecedentelor penale instanţa s-a orientat spre o pedeapsă redusă, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 562, pronunţată la data de 10 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 2338/2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatului.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în termen legal a declarat recurs, criticând hotărârile sub aspectul legalităţii şi temeiniciei pentru greşita individualizare a pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.) şi pentru greşita aplicare a legii în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 118 C. pen., privind confiscarea pentru ceva ce nu mai exista (art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.).
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele formulate şi faţă de probele administrate, Curtea constată că este fondat doar motivul prevăzut de pct. 171.
Cantitatea de 0,221 gr. heroină fiind consumată cu ocazia efectuării constatării tehnico-ştiinţifică era suficient să se ia act de acest aspect, iar nu să se dispună formal confiscarea, pentru ca apoi măsura dispusă să nu poată fi executată.
Argumentele folosite pentru fundamentarea motivului de recurs referitor la individualizarea pedepsei exprimă împrejurări reale, care denotă pericolul consumului de droguri.
Cum însă inculpatul, în etate de 27 ani, absolvent de liceu, consumator de droguri de 6 luni, se află deja într-o situaţie dificilă, este recuperabil, se impune mai curând sprijinirea acestuia pentru o mai bună şi rapidă integrare socială, nicidecum aplicarea unei pedepse mai aspre.
Cu precizările făcute, urmează să se admită recursul parchetului în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi să se caseze hotărârile sub aspectul confiscării heroinei, măsură ce urmează a fi înlăturată.
Onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 562 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală, privind pe intimatul inculpat T.T.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 483 din 27 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la măsura confiscării cantităţii de 0,221 gr. heroină, dispoziţie pe care o înlătură.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1651/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1653/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
