CSJ. Decizia nr. 1653/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1653/2003
Dosar nr. 175/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 692 din 2 august 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului C.G. la un an închisoare.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, cu aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 29 februarie 2000, în jurul orei 20,30, inculpaţii N.M., Ş.L.G., împreună cu inculpaţii minori C.G. şi I.D. se aflau în apropierea Şcolii Generale. Văzând că se apropie de ei fraţii G.M.D. şi G.G.A., inculpatul din prezenta cauză (C.G.), care îi cunoştea, a propus celorlalţi trei inculpaţi să le ia telefonul mobil şi banii, pe care îi aveau asupra lor, după care C.G. a fugit de la faţa locului.
Inculpatul Ş.L.G. a aplicat un pumn peste faţă părţii vătămate G.M.D. şi i-a luat din buzunar 30.000 lei, iar lui G.G.A. 10.000 lei; concomitent inculpatul N.M. a ameninţat părţile vătămate cu un cuţit, luând telefonul mobil din buzunarul părţii vătămate G.M.D. I.D. nu a intervenit în conflict.
După comiterea faptelor, inculpaţii au mers la un bar, unde au vândut celularul lui F.I., cu suma de 750.000 lei, bani pe care i-au împărţit astfel: 400.000 lei – N.M.; 200.000 lei – Ş.L.G.; 100.000 lei – C.G. şi I.D.– 50.000 lei – daţi de N.M. pentru a cumpăra bere, pe care au băut-o împreună.
Ulterior, telefonul mobil a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.
Din certificatul medico-legal nr. A 1/3105 din 9 martie 2000, eliberat de IML Bucureşti, rezultă că partea vătămată G.M.D. a suferit leziuni, care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, leziuni produse prin zgâriere cu unghiile şi lovire cu un corp dur.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul minor C.G.
În apel, Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi încălcarea dispoziţiilor art. 485 C. proc. pen.
Inculpatul C.G. nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine motivele care au dus la promovarea acestei căi de atac, însă apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului Parchetului, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), aspect susţinut şi în apelul inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 779 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa apelată şi, înlăturând prevederile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la un an închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A dedus reţinerea de o zi din 1 martie 2000.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G., obligându-l la cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor inculpatului.
Instanţa de control judiciar, în mod just, a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului recurent, înlăturând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în cauză neavând aplicabilitate.
Aşa încât, Curtea apreciază că nu sunt motive temeinice care să justifice casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 779 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii de o zi din 1 martie 2000.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1652/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1654/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
