CSJ. Decizia nr. 1649/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1649/2003
Dosar nr. 3337/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 pronunţată la data de 22 februarie 2000 în dosarul penal nr. 2483/1998, Tribunalul Constanţa a dispus, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.C. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunile prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) şi art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., şi din art. 289 şi art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnată:
- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., inculpata a primit de executat pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani.
S-a dedus, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), prevenţia de la data de 6 noiembrie 1998.
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile:
- 780.271.165 lei către SC T.C. SRL Constanţa;
- 249.291.196 lei către SC C.M.I. SRL Bucureşti.
Conform art. 348 C. proc. pen., au fost anulate filele C.E.C.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în fapt că inculpata, asociat unic la SC A.C.I. SRL Bucureşti, folosindu-se de acreditive bancare expirate, a înşelat SC T.C. SRL Constanţa şi SC C.M.I. SRL Bucureşti, cu ocazia încheierii unor contracte prin care i se livrau diverse cantităţi de fier vechi, exportate ulterior. În relaţiile contractuale existente, inculpata a falsificat file C.E.C. pentru decontarea contravalorii fierului vechi primit, ştiind că pentru valorificarea acestuia nu există provizia necesară, cauzând astfel un prejudiciu de 1.029.562.341 lei (780.271.145 lei părţii civile SC T.C. SRL Constanţa şi 249.291.196 lei părţii civile SC C.M.I. SRL).
Această situaţie s-a reţinut din probele administrate, inculpata recunoscându-şi faptele, şi anume: plângerile părţilor vătămate, copiile filelor C.E.C., raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, copiile contractelor comerciale încheiate între părţi, acreditivele de la B.S.G. şi G.B. SA, Cruzzeles Belgia, declaraţiile martorilor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2000, pronunţată în dosarul penal nr. 2077/2000, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a majorat pedeapsa de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor conform art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A aplicat regulile concursului prevăzute de art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., dispunând executarea pedepsei cele mai grele de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
S-a respins apelul inculpatei ca nefondat.
S-a dedus prevenţia la zi.
Ulterior, inculpata a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 5625 din 17 decembrie 2001, pronunţată în dosarul penal nr. 3101/2000, care a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa, întrucât nu se pronunţase asupra tuturor motivelor de apel invocate de parchet.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 171/P din 27 iunie 2002, a admis apelul inculpatului şi a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., şi OUG 207/2000, schimbarea încadrărilor juridice ale infracţiunilor de înşelăciune, prin înlăturarea alin. (5) (noţiunea de deosebit de grav existând de la 2 miliarde în sus), şi a condamnat pe inculpată, reţinând circumstanţe atenuante câştigate, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru fiecare faptă. S-a constatat pedeapsa executată în intervalul 6 noiembrie 1998 – 17 decembrie 2001.
Inculpata a fost obligată la despăgubiri. S-au anulat filele C.E.C. S-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât inculpata, cât şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Inculpata a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susţinând că s-a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu este vinovată. Acreditivele erau valabile la data înţelegerii, iar filele C.E.C. le-a dat ca garanţie. A solicitat rejudecarea şi achitarea pentru toate infracţiunile.
Parchetul a arătat că în mod greşit instanţa a manifestat clemenţă şi a reţinut circumstanţe atenuante, deşi remarcase modul de săvârşirea al faptelor şi urmările, aplicând o pedeapsă prea redusă [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi majorarea pedepsei aplicate.
Curtea examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse şi de probele existente, văzând dispoziţiile legale aplicabile în speţă, constată că hotărârea este greşită numai sub aspectul încadrării juridice, care urmează a fi îndreptată.
Grava eroare de fapt invocată de inculpat nu are suport probator. Dimpotrivă, instanţa, în mod corect a analizat probele administrate şi a putut stabili corect situaţia de fapt şi vinovăţia.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa s-a orientat corect atât sub aspectul temeiniciei, cât şi al legalităţii. Este de observat că rejudecarea şi aplicarea legii mai favorabile s-au produs în cadrul şi ca urmare a admiterii căii de atac a recursului, promovat de inculpată şi potrivit principiului, „non reformatio in pejus" circumstanţele atenuante au rămas dobândite, nemaiputând fi analizată oportunitatea lor. Cum prin aplicarea legii mai favorabile, limita minimă specială prevăzută era de 3 ani închisoare, reţinând circumstanţe atenuante, pedeapsa s-a coborât doar cu 2 luni sub minimul arătat.
În plus, în prezent, inculpata şi-a executat pedeapsa efectiv privată de libertate 2 ani şi 10 luni, şi este liberă.
Din modul de prezentare la judecarea cauzei este evident că în prezent, inculpata are altă comportare, deci scopul pedepsei a fost atins. În ce ar consta plusul de reeducare dacă prin majorarea pedepsei ar fi iar încarcerată, este greu de definit.
Hotărârea, în schimb, trebuie corectată sub aspectul încadrării juridice.
Prin rechizitoriu, inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune, fals (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) şi uz de fals (art. 290 C. pen.), constând în aceea că a denaturat şi folosit 4 file C.E.C. obţinând bani deşi acestea în realitate aveau un conţinut fictiv, lipsind disponibilul.
De la bun început, instanţa de apel a considerat că infracţiunile de fals prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals, art. 291 C. pen., nu subzistă, în cauză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 290 C. pen., falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Dar completarea filelor C.E.C. fără acoperire şi folosirea lor au fost procedeul fraudulos prin care au putut fi comise înşelăciunile, reprezintă latura obiectivă a acesteia.
Dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., arată că „emiterea unui C.E.C. asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, dacă s-a produs o pagubă posesorului C.E.C. - ului se sancţionează".
Se poate observa, că în situaţia de faţă, dacă nu s-ar fi folosit filele de C.E.C., completate dar fără corespondent în numerar, păgubitului nu-i putea fi indusă starea de amăgire.
Aşa fiind infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., este absolvită de latura obiectivă a înşelăciunii, nerămânând ca o infracţiune de sine stătătoare.
Pentru acest considerent, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ambele recursuri urmează a fi admise sub aspectul înfăţişat.
După operaţiunile de rigoare, de descontopire, urmează să se înlăture greşita aplicare a dispoziţiilor art. 290 C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate.
Astfel fiind, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) cu referire la admiterea recursului şi rejudecarea corectă a cauzei.
În temeiul art. 191 şi art. 192 C. proc. pen. şi alin. final cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 171 din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa cu privire la reţinerea greşită în sarcina inculpatei a infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. şi cu privire la soluţionarea acţiunii civile faţă de partea civilă S.C.T.C. SRL Constanţa.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpata la 2 ani şi 10 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Constată că pedeapsa a fost executată.
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 120 din 22 februarie 2000 a Tribunalului Constanţa cu privire la cuantumul despăgubirilor datorate părţilor civile S.C.T.C. SRL Constanţa.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1648/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1650/2003. Penal → |
|---|
