CSJ. Decizia nr. 1648/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1648/2003
Dosar nr. 1039/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 351 din 25 iunie 2001, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul T.D., la câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.
În baza art. 283 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an închisoare.
În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 6 ani, au fost aplicate dispoziţiile art. 863 C. pen. şi s-a atras atenţia asupra art. 864 C. pen.
S-a dedus detenţia preventivă de la 22 decembrie 1999, la 18 februarie 2000.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea timbrelor, etichetelor, facturilor şi chitanţelor false şi au fost anulate filele C.E.C. false.
Inculpatul a fost obligat la 88.929.871 lei, către D.G.F.P. Dolj, şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T.I. SRL., la 28.760.653 lei despăgubiri către partea civilă SC. M.B.G. SA. Bucureşti.
De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T.I. SRL. Craiova, la 1.649.340 lei, către partea civilă SC. T.C.I. SRL. Craiova şi la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada 1998 - 1999, inculpatul a desfăşurat activităţi de comerţ cu băuturi alcoolice, prin intermediul celor două societăţi părţi responsabile civilmente, ambele cu domiciliul în Craiova.
În vara anului 1999, cele două societăţi au înregistrat debite neonorate, astfel că inculpatul împreună cu B.C.D., au hotărât să se ocupe de producerea băuturilor alcoolice, iar marfa să o valorifice în numele unor societăţi inexistente din Bucureşti.
Prin intermediul unor persoane neidentificate, cei doi au procurat timbre de marcat false, facturi, chitanţe false şi etichete, cu inscripţia SC. M. SRL. Bucureşti (societate inexistentă), iar alcoolul şi ingredientele, le-au achiziţionat fără document şi la preţuri mai mici.
Începând cu luna iulie 1999, în spaţiul închiriat din cartierul Bariera Vâlcii cei doi au început să fabrice băuturi alcoolice, respectiv votcă, rom, lichior, rachiu, fără a avea reţetar, mijloace fixe şi linie de fabricaţie.
Băuturile rezultate au fost comercializate la un preţ mai mic, decât cel existent pe piaţă de către inculpat.
Inculpatul a procurat şi un certificat de calitate fals pe care era aplicată ştampila SC. M. SRL. Bucureşti, pe care l-a xeroxat, şi copiile erau date cumpărătorilor.
În urma controlului din 11 decembrie 1999, au fost găsite toate acestea în garajul respectiv, iar produsele alcoolice nu corespundeau stasurilor privind concentraţia alcoolică.
În această perioadă, inculpatul şi cu asociatul său nu au efectuat nici-o înregistrare în evidenţele contabile, toate plăţile fiind făcute în numerar, fiind emise în această perioadă 25 de facturi, având ca furnizori SC. M. SRL. Bucureşti, rezultând un prejudiciu de 64.526.256 lei, reprezentând TVA, şi de asemenea încă un prejudiciu de 18.330.200 lei, reprezentând TVA, pentru 4 facturi emise în numele SC. A. SRL. Bucureşti.
De asemenea, la sumele respective impozitul pe profit în valoarea de 6.173.507 lei nu a fost plătit şi în consecinţă, bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 88.929.871 lei.
La 2 iunie 1999, inculpatul T.D. a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse alimentare cu SC. M.G.B. Bucureşti de unde a ridicat produse în valoare de 33.544.000 lei, urmând ca plata să se efectueze până la 16 iunie 1999 cu filă C.E.C.
Cum inculpatul nu avea în bancă provizia necesară, fila C.E.C. nu a fost onorată şi unitatea cocontractantă a înregistrat un prejudiciu de 38.544.500 lei, din care a fost recuperată suma de 21.544.500 lei.
Procedând în acelaşi fel, inculpatul a produs părţii civile SC. T. SRL. un prejudiciu de 6.678.576 lei, reprezentând contravaloarea băuturilor alcoolice cu care s-a aprovizionat.
Împotriva sentinţei de mai sus, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă şi inculpatul.
În apelul parchetului, sentinţa a fost criticată atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi sub aspectul netemeiniciei.
În ceea ce priveşte nelegalitatea, s-a arătat că în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., încadrarea juridică fiind cea dată prin actul de sesizare.
De asemenea, s-a arătat că inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., aceea de a i se interzice dreptul de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii.
S-a mai arătat de asemenea, că greşit nu a fost obligat inculpatul la plata dobânzilor legale, către partea civilă.
În ceea ce priveşte netemeinicia în apelul parchetului, s-a arătat că se impunea o pedeapsă privativă de libertate dată fiind multitudinea faptelor săvârşite şi consecinţele produse în urma săvârşirii infracţiunilor economice.
În apelul părţii civile s-a arătat că în realitate prejudiciul este de 235.867.454 lei, şi că greşit instanţa l-a obligat numai la plata sumelor reţinute, fără însă ca apelanta parte civilă să motiveze în ceea ce constă suma solicitată.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 12 din 28 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de parchet şi desfiinţând sentinţa atacată în parte.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru fiecare faptă.
Recontopind pedepsele, a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A fost menţinută modalitatea de executare a pedepsei şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 88.929.871 lei despăgubiri către partea civilă cu dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A motivat instanţa de apel că încadrarea juridică corectă este aceea reţinută în actul de sesizare, întrucât dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., reprezintă normele cadru care fac trimitere la variantele agravante şi la alte modalităţi de executare ale infracţiunii de înşelăciune.
Este întemeiată şi critica parchetului care vizează neaplicarea art. 64 lit. c) C. pen., pe durata pedepsei complementare, pentru a se preîntâmpina săvârşirea de către inculpat unor fapte de acelaşi gen.
Apelul părţii civile este întemeiat numai în ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale, cuantumul prejudiciului fiind corect stabilit de instanţa de fond, având în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză.
În ceea ce privesc criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia, s-a apreciat că nu sunt fondate, instanţa de fond ţinând seama de pericolul social al faptelor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cooperant la stabilirea adevărului şi a achitat o parte din prejudiciu, care nu se ridică la o valoare prea mare.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P. Dolj şi inculpatul T.D.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, care sunt prea blânde, neacordarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracţiuni şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând majorarea pedepselor şi executarea pedepsei rezultante în detenţie.
Partea civilă a criticat Decizia penală cu privire la neobligarea inculpatului la plata sumei de 235.867.454 lei, ignorându-se procesul verbal de control, prejudiciul stabilindu-se pe baza raportului de expertiză contabilă.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul declarat, solicitând oral achitarea în raport de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor şi menţinerea modalităţii de executare.
Examinând recursurile declarate în cauză se constată următoarele:
Critica formulată de inculpat cu privire la lipsa vinovăţiei pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa nu este fondată. Probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale încheiate în cauză, notele de constatare, rapoartele de expertiză, buletinele de analiză, actele Imprimeriei Naţionale şi Registrului Comerţului, facturile şi chitanţele fiscale, filele C.E.C. şi declaraţiile martorilor, confirmă fără dubiu vinovăţia inculpatului, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
În legătură cu cuantumul pedepselor aplicate, se constată că instanţele au ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate corespunzând unei individualizări proporţionale.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani, este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În legătură cu cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile D.G.F.P. Dolj, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că acesta este în sumă de 88.929.871 lei.
Partea civilă nu a făcut obiecţiuni la această expertiză şi nici nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.
Pretenţiile părţii civile de a obliga inculpatul la un prejudiciu mai mare decât cel rezultat pe baza probelor administrate în procesul penal, sunt nejustificate.
Faţă de cele reţinute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet, partea civilă şi inculpat.
Partea civilă recurentă şi inculpatul recurent, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P. Dolj şi inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 12 din 28 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta parte civilă şi recurentul inculpat la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1646/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1649/2003. Penal → |
|---|
