CSJ. Decizia nr. 1654/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1654/2003
Dosar nr. 230/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din 17 iulie 2002 Tribunalul Suceava, secţia penală, i-a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. G.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 25 august 2000 până la 23 septembrie 2000.
2. S.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost admisă acţiunea civilă promovată de C.N.U SA, Sucursala Suceava, şi a fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpaţii M.C., M.P., C.M., N.E.D., F.V. la plata sumei de 1.675.800 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpaţii M.C., M.P., A.C., A.V. să plătească 12.084.000 lei despăgubiri părţii civile Sucursala Minieră Bucovina.
A fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpaţii M.C., M.P., N.E.D., F.V. şi A.F.N. să plătească 16.112.000 lei contravaloarea a 200 m.l. cablu aceleaşi părţi civile Sucursala Minieră Bucovina.
A fost obligat inculpatul G.C., în solidat cu inculpaţii N.E.D., F.V., C.M. şi Z.E. să plătească 15.628.000 lei părţii civile Sucursala Minieră Bucovina.
A mai fost obligat inculpatul G.C. în solidar cu inculpaţii N.E.D., F.V., C.M. şi A.F.N. să plătească 24.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Sucursala Minieră Bucovina.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei următoarele:
În perioada iunie – august 2000, în mod repetat inculpaţii G.C., M.C., M.P., N.E.D., A.V., F.V., C.M., T.M., A.C., V.M., Z.E., A.F.N. şi S.N., constituiţi de fiecare dată în grupuri în mod întâmplător după cum erau liberi şi se întâlneau în zona respectivă au pătruns pe timp de noapte prin înlăturarea unor gratii în mina L.U., aflată în conservare şi au sustras cablu de cupru, contactori şi elemente ale unor transformatoare.
Tot în acest fel inculpaţii au sustras din reţeaua electrică H. cablu de aluminiu.
Împotriva sentinţei au declarat apel, partea civilă Sucursala Minieră Bucovina – Vatra Dornei şi inculpaţii A.C., A.V., V.M., G.C., A.F.N., Z.E. şi S.N.
Prin Decizia nr. 417 din 16 decembrie 2002 pronunţată de, secţia penală, a Curţii de Apel Suceava au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă şi inculpatul G.C.
Au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A.C., A.V., V.M., A.F.N., Z.E. şi S.N.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor apelanţi, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs numai inculpaţii G.C. şi S.N.
Prin recursul scris inculpatul G.C. a criticat hotărârile pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată. A susţinut că a participat doar la o singură activitate de sustragere de cablu de cupru la sfârşitul lunii iulie 2000 împreună cu inculpaţii N.E., C.M. şi F.V. cu care împreună au sustras bunuri în valoarea de 15.628.000 lei.
Greşit s-a reţinut însă un act material, sustragerea unei alte cantităţi de cupru şi a fost obligat în solidar la despăgubiri în sumă de 24.000.000 lei.
A criticat sentinţa şi Decizia ca netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o ca fiind exagerată.
Inculpatul S.N. nu şi-a motivat recursul dar apărătorul său a criticat sentinţa ca nelegală cu motivarea că încadrarea juridică corectă a faptei săvârşite de inculpat este aceea în infracţiunea de tăinuire şi nu complicitate la furt.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului instanţele au reţinut corect că inculpaţii au sustras în mod repetat în lunile iunie, iulie şi august 2000, cablu de cupru, contactoare, cablu de aluminiu şi elemente de transformatoare de la mina L.U. şi P. cum şi de la Reţeaua Electrică H.
Materialele fasonate au fost preluate în mai multe rânduri de inculpatul S.N., care le plătea diferite sume de bani cu ocazia fiecărei livrări.
Aceste aspecte au fost relatate de inculpaţii N.E., C.M. şi M.C., care confruntate cu S.N. şi-au menţinut declaraţiile.
Inculpatul S.N. a declarat la 4 septembrie 2000 că după ce în luna iunie 2000, a cumpărat cablu de cupru de la inculpatul M.C., i-a lăsat numărul de telefon pentru ca M.C. să-l sune atunci când va mai avea cablu de vânzare. După această dată, în 3 sau 4 rânduri s-au deplasat în zona unde erau minele şi a cumpărat cablu de la inculpaţii N.E. şi M.C.
Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui lucrurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Convenind cu inculpaţii ca aceştia să-l anunţe când au cablu de cupru de vândut şi cumpărând în mai multe rânduri bunuri rezultate din furt, inculpatul S.N. a acţionat în calitate de complice şi nu de tăinuitor aşa încât critica adusă prin recurs este nefondată.
Din acelaşi material probator rezultă că şi inculpatul G.C. a participat în două zile la rând la sustragerea de cablu de cupru aşa încât încadrarea juridică în dispoziţiile art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., este legală.
La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pedepsele de 3 ani şi respectiv 3 ani şi 3 luni închisoare fiind situate la nivelul minimului special reprezintă o justă individualizare şi singurele în măsură să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Aşa fiind urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 la 23 septembrie 2000.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.C. şi S.N. împotriva deciziei penale nr. 417 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 până la 23 septembrie 2000.
Obligă pe inculpatul G.C. la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul S.N. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1653/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1655/2003. Penal. Legea nr.351/1945. Recurs în... → |
|---|
