CSJ. Decizia nr. 167/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.167/2003
Dosar nr.4263/2002
Sedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.2092 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, privind pe inculpatul C.A..
S-a prezentat intimatul inculpat C.A., asistat de apărăror desemnat din oficiu, avocat D.A. şi intimata parte civilă SC „AT" SRL Bucureşti.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a cerutadmiterearecursului în anulare.
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului.
Intimatul inculpat a fost de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Ordonanţa nr.1550/P/2001 din 10 aprilie 2001, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.A. apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art.2151din Codul penal, imputată acestuia.
In baza art.285 din Codul de procedură penală, parchetul a trimis cauza Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în vederea tragerii la răspundere a inculpatului pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal.
S-a reţinut că, în perioada iunie 1999 – iulie 2000, în calitate de agent comercial la SC „AT" SRL, inculpatul a încasat, de la beneficiarii societăţii, suma de 51.883.825 lei, pe care şi-a însuşit-o şi folosit-o în interes personal.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa penală nr.2092 din 19 octombrie 2002, a condamnat pe inculpat la 5.000.000 lei amendă penală pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal şi l-a obligatla 51.883.825 lei despăgubiri civile către sus-menţionata societate comercială.
Procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă supremă, în baza art.409 şi art.410 din Codul de procedură penală, declară recurs în anularea sentinţei penale nr.2092/2001 a Judecătoriei Sectorului 1, motivând că faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşităîncadrare juridică în art.213 din Codul penal, în loc de art.2151 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod.
Recursul în anulare este fondat.
In adevăr, în baza unei convenţii civile pentru prestări de servicii, inculpatul şi-a desfăşurat activitateala SC „AT" SRL, având ca atribuţii încasarea sumelor rezultate din vânzarea mărfurilor către diferiţi beneficiari şi depunerea lor la casieriasocietăţii, în calitate de gestionar al acestor bani (filele 15-16 din dosarul de urmărire penală).
Prin însuşirea, din gestiune, a sumei de 51.883.825 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor în numele societăţii angajatoare, împrejurare recunoscută de inculpat, acesta a comisinfracţiunea de delapidare în formă simplă (filele 5, 10-14 din dosarul de urmărire penal).
In consecinţă, aşa cum, corect, se motivează înrecursul de anulare, dacă judecătoria ar fi interpretat corespunzător probatoriile administrate, ar ficonstatat că nu a fost corect investită, ci cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la sesizareainstanţei şi, în temeiul art.334 din Codul de procedură penală, ar fi trebuit să pună în discuţia părţilorschimbarea încadrării juridicedin infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal, în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din cod, iar în baza art.285 din Codul de procedură penală să trimită cauza la parchet, pentru efectuarea urmăririi penale.
Numai procurorul era competent să sesizezeinstanţa, prin rechizitor.
Potrivit art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Aşa fiind, în baza art.4141din Codul de procedură penală, recursul în anulare va fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei la parchet, conform dispozitivuluideciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva sentinţei penale nr.2092 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, privind pe inculpatulul C.A..
Casează hotărârea pronunţată şi trimite cauza pentru efectuarea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1656/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 273/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
