CSJ. Decizia nr. 286/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.286/2003
Dosar nr.4049/2002
Sedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul condamnat P.D.E. împotriva deciziei penale nr.544/Adin 4 septembrie2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
A fost lipsă recurentul condamnat aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat av.C.G.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului la instanţa de apel pentru a se pronunţa asupra apelului declarat de condamnat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat cu trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se pronunţa asupra apelului declarat de condamnat.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Ialomiţa, Secţia penală, prin sentinţa nr.211 din 19 iuie 2002 a respins cererea de amânare a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.D.E., condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşireatentativei la înşelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal, prin sentinţa penală nr.178 din 4 decembrie 1998 a Tribunalului Ialomiţa defintivă prin Decizia penală nr.3841 din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii a arătat că boala nu-i permite executarea pedepsei, că este internat într-o unitate sanitară, starea de sănătate s-a mai îmbunătăţit şi ar putea fi transportat cu salvarea la Serviciul de Medicină Legală Slobozia.
Deşi condamnatul a fost reprezentat de apărător ales, acesta a încălcat mandatul încredinţat, nu l-a apărat cu conştiinciozitate şi mai mult la termenul din 19 iulie 2002 a pus concluzii de respingere a cererii ca nedovedită deşi a fost anunţat că cel condamnat se află internat în stare de comă, aspecte consemnate în practicaua hotărârii.
Cu o motivare confuză fără a fi sigură care este obiectul procesului, prima instanţă a respins cererea.
S-a făcut referire în conţinutul sentinţei la faptul că petiţionarul se află în Penitenciarul Slobozia şi că a cerut amânarea executării fiind în imposibilitate de a mai continua executarea din cauza bolii.
Se face referire la condiţiile în care "întreruperea” executării unei pedepse cu închisoarea poate fi dispusă şi se motivează soluţia de respingere prin aceea că "La termenul din 19 iulie 2002 apărătorul petentului a arătat că acesta înţelege să nu se prezintela L.M.L. Ialomiţa pentru a fi expertizat.
Împotriva sentinţei a declarat apel mama inculpatului, numita P.V., care i-a motivat apelul (greşit numit recurs) arătând că a făcut acest lucru în numele fiului care este grav bolnav, internat în Spitalul Municipal Bucureşti (comă gr.II cu şanse de îmbunătăţire a sănătăţii pentru a putea fi expertizat.
La 3 septembrie 2002, condamnatul prin avocat a depus o cerere prin care a arătat că deoarece a fost în imposibilitate, din cauză medicală, de a formula personal apelul împotriva sentinţei, înţelege să solicite în temeiul art.364 Cod procedură penală repunerea în termen.
În dovedirea faptului că întârzierea în derularea apelului este determinată de o cauză temeinică de împiedicare, a depus adeverinţa nr.1403 din 3 septembrie 2002 prin care administraţia Spitalului ObregiaBaltazar Bucureşti(Spitalul nr.9) confirmă internarea numitului P.D.E.începând de la 21 martie 2002 la Secţia neurochirurgie II. Se precizează că la data adeverinţei (3 septembrie 2002) starea pacientului este critică el fiind în comă profundă de gradul III, ca urmare a complicaţiilor apărute după intervenţia din data de 14 ianuarie 2002.
Instanţa de apel a trecut la soluţionarea cauzei invocând din oficiu excepţia inadmisibilităţii apeluluideclarat de mama condamnatului şi prin Decizia nr.544/A din 4 septembrie 2002 a Secţiei a II-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti, apelul a fost respins ca inadmisibil (apel delcarat de o persoană fără calitate).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul condamant care a criticat-o ca nelegală susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de a fi considerat ca făcut în termen legal apelul declarat după expirarea termenului .
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
Potrivit articolului 363 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel şi curge pentru părţile care au lipsit de la dezbateri cât şi de la pronunţare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
De la regula apelului în termen, legea reglementează două excepţii, care constituie tot atâtea remedii : a) repunerea în termen (art.364 Cod procedură penală) şi b) apelul peste termen (art.365 Cod procedură penală).
Repunerea în termen fiind mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel care nu a putut declara apel din cauze ce nu-i sunt imputabile este repus în dreptul din care fusese decăzut după expirarea termenului de apel, are menirea de a înlătura decăderea din exerciţiul dreptului de a declara apel.
Revenind la cauză se constată că instanţa de apel a decis respingerea cererii de apel formulată de mama inculpatului ca fiind inadmisibilă (apelul pentru inculpat putând să fie declarat conform art.362 alin.2 Cod procedură penală numai de reprezentantul legal, apărător şi de către soţul inculpatului).
Curtea de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de repunere în termen, situaţie în care a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de condamnat, va casa Decizia şi va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul P.D.E. împotriva deciziei penale nr.5447 A din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului declarat de condamnat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 273/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 29/2003. Penal → |
|---|
