CSJ. Decizia nr. 1656/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 1656/2003
Dosar nr. 2302/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 22 februarie 2001 Tribunalul Bacău, printre alţii, a condamnat în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., cu art. 76 lit. b) C. pen.,pe inculpatul F.V. la pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii de 24 de ore din 10 august 2000 şi a arestului preventiv de la 11 august 2000 la zi.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a luat act că partea vătămată SC. B.J.L.G. Bacău, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat acesteia, fiind acoperit prin plată.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul minor T.F.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente T.R. şi T.D. să plătească părţii civile L.V. suma de 2.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii T.F.C. şi F.V., inculpatul minor T.F.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile L.V. suma de 604.380 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea unui medalion din aur.
S-a constatat că partea vătămată C.D. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 250.000 lei, avocat D.C. şi a sumei de 250.000 lei avocat oficiu L.A.
În temeiul art. 191 alin.(1) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să plătească statului, fiecare câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-au inclus şi onorarii avocaţi oficiu, în instanţă şi urmărirea penală.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că inculpaţii T.F.C. şi F.V., prieteni de aproximativ 2 ani, s-au întâlnit în seara de 12 iulie 2000 în jurul orei 21,30 pe str. Prieteniei din municipiul Bacău şi se îndreptau către str. Alunului. În aceste împrejurări au întâlnit-o pe partea vătămată L.V.,minor în vârstă de 15 ani, fost coleg la şcoala generală şi i-a cerut acesteia suma de 5.000 lei. Ştiindu-l violent, de frică, partea vătămată i-a dat inculpatului T.F.C. toţi banii pe care îi avea asupra sa, adică 2.500 lei.
Între timp, de partea vătămată s-a apropiat şi inculpatul F.V., care se întâlnise cu P.L.C. şi văzând că partea vătămată purta la gât un lanţ din aur, i l-a cerut. Partea vătămată înconjurată de cei doi inculpaţi s-a simţit ameninţată, dar a refuzat să i-l dea, însă a fost descheiat de la gât de către inculpatul F.V. Partea vătămată a prins lanţul de cruciuliţa care îi era ataşată, însă inculpatul F.V. i l-a smuls din mână şi a plecat.
Inculpatul T.F.C. a rămas cu partea vătămată încercând să o convingă să nu anunţe organele de poliţie, sub pretextul că inculpatul F.V. îi va restitui lanţul.
A doua zi ambii inculpaţi s-au deplasat la SC B.J.L.G., unde au amanetat lanţul sustras în greutate de 7,1 gr., cu suma de 560.000 lei. Inculpatul F.V. i-a dat inculpatului T.F.C. suma de 50.000 lei, iar diferenţa a reţinut-o pentru sine. Cruciuliţa de 3 gr. a vândut-o lui C.D. cu 100.000 lei fără însă a-i spune provenienţa.
Pe parcursul cercetărilor, F.C., mama inculpatului F.V. a ridicat de la casa de amanet lanţul, care a fost predat de organul de poliţie, părţii vătămate.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor prima instanţă a dispus aplicarea unei măsuri educative faţă de inculpatul minor şi condamnarea inculpatului major, în condiţiile reţinute anterior.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul F.V.
Parchetul a criticat soluţia în cauză ca netemeinică, respectiv măsura educativă a libertăţii supravegheate aplicată inculpatului minor, ca şi pedeapsa situată sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea în favoarea inculpatului major a circumstanţelor atenuante, nu reflectă gradul sporit de periculozitate al infracţiunii săvârşite, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în consecinţă, aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului major şi condamnarea în regim de detenţie a inculpatului minor.
Inculpatul F.V. a solicitat admiterea apelului şi urmare acordării unei eficienţe sporite a efectelor circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa să se reducă cuantumul pedepsei de executat.
Prin Decizia penală nr. 157 din 29 mai 2001, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul F.V., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, majorarea pedepsei aplicată inculpatului F.V.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este fondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului F.V., procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise cât priveşte individualizarea pedepsei, curtea apreciază că la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului F.V. nu s-au avut în vedere toate aspectele ce caracterizează fapta comisă, împrejurările în care a fost comisă, cât şi elementele ce caracterizează pe inculpat.
Astfel, inculpatul a săvârşit fapta în timpul nopţii, într-un loc public, etc, iar în faţa instanţei nu a dat dovadă de sinceritate, aşa încât nu se justifică reţinerea în favoarea sa, de circumstanţe atenuante.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, privind pe inculpatul F.V., a se casa hotărârile pronunţate în cauză, a se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a se majora pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de la un an şi 2 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Se va deduce perioada executată în arest preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 157 din 29 mai 2001 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 46 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Bacău cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorează pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de la un an şi 2 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 august 2000 până la punerea în libertate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 165/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 167/2003. Penal → |
|---|
