CSJ. Decizia nr. 292/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.292
Dosar nr.4150/2002
Sedinţa publică din 22 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.(T.)C. împotriva deciziei penale nr.572 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II –a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat B.G., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului asolicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei în condiţiile aplicării prevederilor de art.74, 76 Cod penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a recunoscut faptaşi a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.691 din 11 iulie 2002, pronunţată deTribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr.4835/2002 în baza art.211 alin.2 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.(T.)C.la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
In baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilorprevăzutede art.64 lit.a, bdin Codul penal, pe o perioadă de 2 ani după executareapedepsei principale.
In baza art.350 Cod procedură penală, a menţinut starea de arest şi în baza art.88 Cod penal a dedus prevenţiade la 25 august 2001 la zi.
In baza art.116 alin.1, 4 Cod penal a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A luat act că partea vătămatăM.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalula reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 23 august 2000, în jurul orelor 11,00, în timpce se afla pe B-dul Aviatorilor, inculpatul i-a smuls de la gât părţii vătămate M.M. 2 lănţişoare deaur în valoare de aproximativ 4.500.000 lei.
După comiterea faptei inculpatul a fugit către Şoseaua Kiselev, neputând fi urmărit de către partea vătămată.
Imediat după ce a fost deposedată de cele două lănţişoare după ce inculpatul a fugit, neputând fi prins, partea vătămată M.M. s-a deplasat laSecţia 1 Poliţie unde a reclamat fapta a cărei victimă a fost.
In cursul cercetării judecătoreşti a fost audiatăpartea vătămată M.M. care şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală menţionând că la data de 23 august 2000 se aflaîn Bucureşti cu probleme de serviciu şi în timp ce se deplasa pelângă clădirea Guvernului, inculpatul a venit din spate şi i-asmuls cele două lănţişoare de la gât. Partea vătămată precizeazăcă a putut vedea semnalmentele inculpatului, întrucât s-a oprit la o distanţă de 10 m.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei declarând că la data de 23 august 2000 când a avut loc pretinsa infracţiune asupra părţii vătămate M.M., se afla în oraşul Dorohoi.
Martorul I.B.A. a declarat că a asistat în calitate de martor asistent la efectuarea recunoaşterii după fotografii, iar partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care i-a sustras lănţişorul.
Impotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitateşi netemeinicie întrucât nu este autorulfaptei reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr.572 din 11 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legalăşi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Impotriva deciziei, în termen legal,a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei în condiţiile aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74, 76 din Codul penal.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
Deşi inculpatul nu a recunoscut faptele, susţinândcă la data respectivă (23 august 2000) se afla în Dorohoi, afirmaţia sa este infirmată dedeclaraţia părţii vătămate, care se coroborează cu procesul-verbalde recunoaştere din grup şi nu declaraţiile martorilor.
Astfel, din procesul-verbal existent la fila 42 din dosarul de urmărire penale, reiese că inculpatul nu a fost cazat la hotelul „L” în luna august 2000, aşa cum a susţinut acesta.
Aşa încât, nu există dubii cu privire la fapta comisă de către inculpat.
Cu privire la cuantumul pedepsei şi la acordarea circumstanţelor atenuate, solicitate de inculpat, Curtea, apreciază că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului recurent s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, aşa încât nu se impune reducerea pedepseişi nici acordarea circumstanţeloratenuante, cu atât mai mult cu cât inculpatul are antecedente penale, deci nu se află la prima încălcare a legii.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.(T).C. împotriva deciziei penale nr.572 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 august 2001 până la 22 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 29/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 293/2003. Penal → |
|---|
