CSJ. Decizia nr. 1682/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1682/2003
Dosar nr. 4923/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 858 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul M.C.S. în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2000, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.123.848 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P., sucursala Petrotrans Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, la 27 noiembrie 2000, în jurul orei 9, în timp ce jandarmi din cadrul U.M. 0773 Bucureşti patrulau în pădurea din apropierea comunei Periş, judeţul Ilfov, în zona cunoscută ca Valea 2 şi 3, au observat la circa 150 m trei persoane care traversau în fugă drumul ce despărţea pădurea de zona tranzitată de conducta de benzină C. 3, aparţinând SC P. SA.
În acel loc jandarmii au găsit patru maşini: două Dacia Papuc în care se aflau butoaie din tablă şi bidoane din material plastic, un autoturism Dacia Nova de culoare grena şi o maşină Dacia Berlină de culoare verde, fără numere de înmatriculare. Încercarea de mobilizare a celor trei nu a reuşit şi nici oprirea autoturismelor. După somaţia verbală şi executarea focului de avertisment în plan vertical, s-au tras trei focuri de armă, cu cartuşe, bile de cauciuc de 12 mm, înspre maşini, în zona roţilor, dar autovehiculele au dispărut în direcţia comunei Ciocănari, judeţul Dâmboviţa.
La locul arătat jandarmii au găsit o instalaţie artizanală care înţepa conducta având la un capăt un furtun din material plastic în lungime de 20 - 25 m din care se scurgea benzină. A mai fost găsită la distanţa de 100 - 150 m o altă instalaţie artizanală montată în conducta de benzină din care ţâşneau jeturi de 4 - 5 m înălţime. De asemenea, la 170 m a fost depistată o instalaţie artizanală, la o adâncime de 50 cm compusă din ţeavă galvanizată de 60 cm şi diametrul de 1/2 ţoli prevăzută în partea inferioară cu un ştuţ având diametrul de 7 mm, iar la partea superioară o reducţie cu robinet, având montat un furtun din material plastic de 25 m.
La capătul acestui furtun au fost găsite 3 bidoane din plastic şi un butoi din tablă de culoare verde, goale.
Pe o suprafaţă de 75 cm se afla o pată de benzină.
Jandarmii au identificat la circa 1 km două autoturisme Dacia Papuc de culoare albă, fără numere de înmatriculare prezentând mai multe avarii, încărcate cu 7 butoaie din tablă a câte 200 l fiecare, goale, 4 m furtun din plastic, o bormaşină manuală prevăzută cu spiral, trei spirale de mărimi diferite, două instalaţii artizanale, 8 butoaie de câte 200 l, în care se afla cantitatea de 550 l benzină, 6 canistre din plastic goale şi o lopată, precum şi un telefon mobil Alcatel.
Proba ridicată din cantitatea de 550 l benzină, corespundea sortimentului de benzină „Premium cu plumb" ce se pompa prin conducta magistrală Ploieşti - Bucureşti, în ziua de 27 noiembrie 2002.
În urma cercetărilor, în dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2001, a fost identificat ca unul din autorii furtului de benzină inculpatul M.C.S. zis „S.G.", proprietarul unui autoturism Dacia Nova grena. Maşina, era parcată în curtea numitei S.A. din comuna Niculeşti – Dâmboviţa, iar inculpatul repara radiatorul autoturismului.
Cu acest prilej organele de urmărire penală au constatat că autovehiculul prezenta urme de lovire recente la capota din faţă, urme de ştergere a vopselei pe părţile laterale şi trei înfundături ale caroseriei în partea din spate, iar capota era stropită de noroi.
Inculpatul a fost recunoscut din grup de către jandarmi, ca fiind unul din cei trei indivizi surprinşi în dimineaţa aceleiaşi zile furând benzină din conducta Ploieşti - Bucureşti.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.123.848 lei, contravaloarea analizelor chimico-fizice ale probei din benzină furată, prejudiciul de 9.197.500 lei, contravaloarea celor 550 litri benzină fiind acoperit prin restituire.
Apărările formulate de inculpat în sensul că la momentul săvârşirii furtului s-ar fi aflat la domiciliul numitei S.A., concubina sa şi că autovehiculul ar fi fost lovit cu pumnii de această martoră, au fost înlăturate de instanţă, care a reţinut, în baza declaraţiilor celor trei jandarmi prezenţi la locul infracţiunii, că inculpatul este autorul furtului de benzină, alături de alte două persoane faţă de care s-a disjuns urmărirea penală.
S-a mai stabilit că autoturismele abandonate la locul sustragerii benzinei, fuseseră furate anterior din patrimoniul a două societăţi comerciale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a proceselor-verbale de recunoaştere din grup a inculpatului, a procesului-verbal de restituire a produselor petroliere sustrase şi a declaraţiilor martorilor D.A., E.C., P.M., M.Şt., M.I. şi S.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 711 din 31 octombrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că, nu este vinovat de săvârşirea furtului pentru care a fost condamnat şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.
Astfel, s-a apreciat că s-au administrat dovezi temeinice de vinovăţie şi că nu există motive de reducere a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că nu este vinovat de săvârşirea furtului şi în subsidiar că pedeapsa este prea severă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea în ziua de 27 noiembrie 2000, împreună cu alte persoane, a infracţiunii de furt calificat de produse petroliere din conducte, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
Probele administrate au confirmat că inculpatul şi persoanele arătate au perforat în mai multe locuri conducta de benzină aparţinând SC P. SA în apropierea pădurii Periş, sustrăgând prin folosirea instalaţiilor artizanale cantitatea de 550 litri benzină „Premium" cu plumb şi că imediat după săvârşirea faptei a fost prins.
A mai rezultat din probe că deplasarea la conducte s-a făcut de către respectivele persoane cu maşini furate cărora li s-au înlăturat numerele de înmatriculare şi că inculpatul s-a folosit de autoturismul Dacia Nova grena, el fiind ulterior identificat de jandarmii sosiţi la locul infracţiunii şi audiaţi ca martori, respectiv de D.A., E.C. şi P.M.
Pentru oprirea autovehiculelor s-au folosit arme din care s-au tras gloanţe din cauciuc, care la impactul cu caroseria au produs deformări, inclusiv maşinii inculpatului.
Deoarece, materialul probator al cauzei a confirmat vinovăţia recurentului inculpat în săvârşirea infracţiunii de furt calificat de produse petroliere din conducte, iar soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, întinderea prejudiciului cauzat şi lipsa de antecedente penale a inculpatului.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele acestor texte legale nu există motive de reducere a pedepsei aşa cum s-a solicitat de către inculpatul recurent.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2001, la 2 aprilie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 711/ A din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 27 noiembrie 2001, la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1681/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1683/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
