CSJ. Decizia nr. 1681/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1681/2003
Dosar nr. 700/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 297 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul M.D.I. la 6 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) ip.1 ind.2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 4 iulie 2002 la zi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt că, mama părţii vătămate, V.A. trăieşte în concubinaj cu tatăl inculpatului şi au domiciliul în comuna Corbiţa, jud.Vrancea. Inculpatul vizitându-şi de mai multe ori tatăl a cunoscut-o pe partea vătămată M.M. în vârstă de 13 ani.
Inculpatul i-a propus părţii vătămate de mai multe ori să întreţină raport sexual, iar la data de 19 iunie 2002 profitând că, aceasta a rămas singură acasă, a luat un cuţit din bucătărie, a intrat în camera ei şi sub ameninţarea cuţitului a trântit-o pe pat, s-a aşezat deasupra ei încercând să o dezbrace de bluză şi fustă.
Pentru că partea vătămată a opus rezistenţă, inculpatul i-a pus cuţitul la gât şi a ameninţat că o omoară în cazul în care nu acceptă să întreţină relaţii intime, aceasta încercând să-i ia cuţitul s-a tăiat la un deget, fapt ce a determinat pe inculpat să-şi înceteze activitatea infracţională şi să părăsească locuinţa părţii vătămate.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 10/ A din 15 ianuarie 2003 a respins apelul declarat de inculpat considerând nefondate criticile formulate de inculpat în sensul că nu ar fi vinovat de fapta pentru care este condamnat şi că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Astfel s-a reţinut că probatoriile au fost temeinic administrate şi evaluate confirmând pe deplin vinovăţia inculpatului. Referitor la pedeapsa aplicată s-a constatat că aceasta a fost corect şi just individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care a susţinut că prin condamnarea sa pentru tentativă la infracţiunea de viol s-a săvârşit o eroare gravă de fapt în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi achitarea pentru inexistenţa faptei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele evaluând judicios probele cauzei au reţinut corect că inculpatul în ziua de 19 iunie 2002, folosind violenţa a încercat să întreţină relaţii intime cu sora sa vitregă, partea vătămată M.M.
La stabilirea vinovăţiei au fost avute în vedere procesul verbal de constatare întocmit de organul de urmărire penală, de consemnare a plângerii părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.C.D. şi V.M., probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a inculpatului date în faza urmăririi penale.
Apărarea inculpatului în faza cercetării judecătoreşti că nu a săvârşit fapta a fost justificat înlăturată nefiind susţinută de nici o altă probă.
În consecinţă, soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs, iar pedeapsa aplicată este de natură a asigura prevenirea generală şi reintegrarea în comunitate a inculpatului conform art. 52 C. pen.
Încât critica din recurs este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 iulie 2002 la 2 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.I. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la4 iulie 2002 la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1680/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1682/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
