CSJ. Decizia nr. 1680/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1680/2003
Dosar nr. 593/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 351 din 18 iulie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul S.E.I. în baza art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile arătate de art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus detenţia de la 26 aprilie 2001 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 45.600.000 lei despăgubiri civile materiale şi 40.000.000 lei daune morale părţii civile B.A.D. şi la plata cheltuielilor judiciare către B.A. şi către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între inculpatul S.E.I. şi victima B.I., ambii din municipiul Cluj-Napoca, au existat relaţii de adversitate mai vechi, recurgând de mai multe ori la confruntări fizice, ultima dată înaintea Paştelui anului 2001, victima bătându-l pe inculpat.
La data de 26 aprilie 2001, în jurul orelor 16,00 inculpatul, după ce consumase băuturi alcoolice la localul în care lucra soţia sa, a mers la barul C.C. din Cartierul Mănăştur al municipiului Cluj-Napoca, aşezându-se la masă cu martorul P.M. şi comandând băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul a dispărut din bar aproximativ 10-15 minute, timp în care a mers la domiciliul său, aflat în apropiere.
Între timp, în bar a venit şi victima B.I., care s-a aşezat la masă cu alte persoane.
Revenind în bar şi văzând-o pe victimă, inculpatul s-a deplasat la acesta, purtând o discuţie al cărei conţinut nu s-a putut stabili, însă, la invitaţia victimei, aceasta şi inculpatul au ieşit afară din local, deplasându-se la 20-30 m pe o alee spre intrarea unui centru de colectare a fierului vechi.
Cunoscând relaţiile de adversitate dintre cei doi, martorii P.M. şi C.L. au ieşit din bar şi i-au urmat pentru a-i împiedica să se bată. Primul care i-a ajuns a fost martorul P.M. care a văzut pe inculpat la pământ, având în mâna dreaptă un cuţit cu urme de sânge, iar pe victimă deasupra acestuia, ţinându-l cu o mână de gât, iar cu cealaltă de mâna în care avea cuţitul. La intervenţia acestui martor, victima i-a precizat că inculpatul l-a înjunghiat.
După ce martorul a reuşit să-i despartă, inculpatul a aruncat cuţitul peste garajele din apropiere.
Victima a fost transportată la spital de către martorii T.V. şi B.I., decedând la scurt timp.
Din raportul de constatare medico-legală al IML Cluj-Napoca, rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi tăiate cu intersectarea miocardului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a criticat-o pentru reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante şi ca efect, aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum şi inculpatul care a solicitat achitarea pe temeiul săvârşirii faptei în condiţiile legitimei apărări, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, cu reducerea pedepsei şi partea civilă, care nu şi-a motivat cererea.
Prin Decizia penală nr. 331 din 5 decembrie 2992, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reţinând pe de o parte că, situaţia de fapt a fost corect stabilită, nefiind întrunite condiţiile legitimei apărări şi realizează conţinutul infracţiunii de omor calificat, iar pe de altă parte, că întemeiat au fost reţinute ca circumstanţe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., unele împrejurări cum sunt lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are o familie legal constituită, că are doi copii majori şi îşi câştigă existenţa prin mijloace cinstite.
În privinţa apelului părţii civile, nemotivat instanţa de control judiciar a constatat că despăgubirile civile au fost stabilite pe baza mijloacelor de probă administrate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reiterând critica privind greşita reţinere ca circumstanţe atenuante a unor împrejurări vizând persoana inculpatului şi familia sa şi de urmare, aplicarea unei pedepse reduse conform art. 76 C. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de recurs se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 14 C. proc. pen. şi sunt întemeiate.
Din împrejurările săvârşirii infracţiunii, astfel cum au fost corect stabilite de instanţa de fond şi care rezultă din mijloacele de probă legal administrate, se reţine că iniţiativa confruntării fizice a aparţinut inculpatului, pe fondul unor mai vechi relaţii conflictuale cu victima, încurajat de deţinerea cuţitului.
Că este aşa rezultă din rapiditatea desfăşurării disputei, martorul P.M., precizând că din momentul când cei doi au dispărut din raza sa vizuală şi până a ajuns la ei, deja victima fusese înjunghiată, observând cuţitul în mâna inculpatului, plin de sânge.
Este astfel, neîndoielnic că, în raport de fapta comisă, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită.
Potrivit art. 53 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare.
Pentru realizarea acestor funcţii şi în egală măsură a scopului pedepsei, arătat de acelaşi text de lege, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, se impune individualizarea sancţiunii cu rigoare, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fără excese, în acest sens, care ar sugera motivaţii emoţionale.
Unele împrejurări referitoare la conduita inculpatului, anterioară săvârşirii faptei şi din care nu rezultă mai mult decât un comportament de conformare, trebuiesc evaluate, pentru caracterizarea lor ca elemente de conturare a persoanei făptuitorului sau ca circumstanţe, ţinând seama şi de celelalte criterii de individualizare.
Curtea constată că, în cauză, instanţele au caracterizat greşit ca circumstanţe atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special, unele împrejurări care, reale fiind, se impunea a fi luate în considerare în cadrul criteriului de individualizare referitor la persoana infractorului.
În adevăr, inculpatul S.E.I. nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii majori şi până la săvârşirea faptei a fost încadrat în muncă la SC C. SA Cluj-Napoca, în profesia de instalator.
Tot atât de adevărat este însă că, această persoană dependentă cronic de alcool, cu tulburări de personalitate de tip impulsiv, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al IML Cluj, folosindu-se de un cuţit şi care îl purta asupra sa într-un local public, a ucis un om, lovindu-l precis în regiunea toracică a inimii, în împrejurări nescuzabile.
Selectând din actele anterioare de conduită ale inculpatului, pe cele normale, fireşti şi atribuindu-le valoarea de circumstanţe atenuante, instanţele au făcut o apreciere greşită, cum, de altfel şi de urmare a fost aplicată şi pedeapsa care, prin cuantumul redus nu este de natură să asigure realizarea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru cele ce preced, recursul parchetului se priveşte ca întemeiat şi urmare admiterii, vor fi casate hotărârile pronunţate cu privire la individualizarea pedepsei principale, înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art.76 C. pen. şi modificând pedeapsa.
Conform art. 38517 alin. (4) şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2002 la 2 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 331 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul S.E.I.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 351 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Cluj cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Înlătură aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2001 la 2 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1681/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
