CSJ. Decizia nr. 1685/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1685/2003
Dosar nr. 148/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 859 din 23 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.I. la 7 pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 98/1999 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu fiecare din cele 7 pedepse de câte 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 7 pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în final 9 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 decembrie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2.800.000 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.
Instanţa a luat act că partea vătămată M.P. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile C.D. - 10.000.000 lei, D.M. – 5.000.000 lei, P.I. – 2.500.000 lei, I.G. – 15.600.000 lei, E.V. – 1.300.000 lei şi 2.117.097 lei către partea civilă Spitalul Clinic Dr. Bagdasar – Arseni.
A mai fost obligat custodele S.C. K.T. S.R.L. să restituie părţii vătămate B.E. o pereche de cercei şi două inele.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, inculpatul în perioada 9 noiembrie – 12 decembrie 2001, pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a săvârşit un număr de 7 infracţiuni de tâlhărie în modalităţi asemănătoare.
Inculpatul aştepta în scara unor blocuri din sectorul 4, persoane de sex feminin care se întorceau acasă, le ataca şi lovea prin surprindere, deposedându-le de sume de bani, bijuterii şi alte obiecte. Astfel inculpatul a comis faptele la 5 decembrie 2001 – parte vătămată C.D., 19 noiembrie 2001 – parte vătămată D.M., la 23 noiembrie 2001 – parte vătămată P.I., la 7 decembrie 2001 – parte vătămată I.G., la 7 decembrie 2001 – parte vătămată E.V., la 9 noiembrie 2001 – parte vătămată M.P., iar la 12 decembrie 2001 – parte vătămată B.E.
Trei dintre cele şapte victime au necesitat pentru vindecare, în urma loviturilor primite, mai multe zile de îngrijiri medicale, fapt rezultat din actele medicale existente la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 682/ A din 31 octombrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
S-a apreciat că sancţiunile aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al infracţiunilor, iar pedeapsa rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, în termen legal inculpatul I.I. a declarat recurs, cale de atac motivată tot pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că procedând la aplicarea pedepsei de câte 8 ani închisoare sporită cu un an închisoare, în final 9 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie (7 fapte), instanţa a considerat pericolul social deosebit de grav al infracţiunilor de violenţă comise, numărul şi frecvenţa lor, agresivitatea manifestată de inculpat, dar şi persoana acestuia aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Aşa fiind, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aşa cum a solicitat recurentul inculpat.
Pentru considerentele expuse, critica din recurs în sensul greşitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la 13 decembrie 2001, la 2 aprilie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 decembrie 2001, la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1684/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1686/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
