CSJ. Decizia nr. 1684/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1684/2003
Dosar nr. 95/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 23 octombrie 2002, Tribunalul Arad l-a condamnat pe inculpatul C.R.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 723 zile rămase de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2117/1998 a Judecătoriei Arad. În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu un an şi 6 luni, având astfel de executat 16 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 iulie 2002 la zi, dispunându-se menţinerea stării de arest.
I s-a interzis inculpatului dreptul de a rămâne pe teritoriul municipiului Arad pe o durată de 5 ani.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 17.253.960 lei cheltuieli spitalizare, plus dobânda legală către Spitalul Clinic judeţean Arad.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 75.000.000 lei despăgubiri civile, daune morale către partea civilă T.V. şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 onorar apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, ca şi a sumei de 98.000 lei, taxă raport medico-legal către Serviciul de Medicină Legală Arad.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 30 iulie 2002, în timp ce se afla în incinta magazinului A. din municipiul Arad, cu intenţia de a profita de ocaziile ce se ivesc pentru a sustrage bani, inculpatul C.R.C. a observat-o pe partea vătămată T.M., apropiindu-se de aceasta şi deschizând discret fermoarul poşetei pe care o avea pe umăr, i-a sustras suma de 5.000.000 lei, în bancnote de câte 50.000 lei legate în banderolă, după care a părăsit în grabă magazinul.
Sesizând imediat după faptă lipsa banilor, partea vătămată şi-a anunţat soţul, respectiv pe partea vătămată T.V. care, văzându-l pe inculpat cu banii în mână, a plecat în urmărirea acestuia.
La ieşirea din magazin inculpatul s-a întâlnit cu martorii C.I., M.R. şi M.R., conaţionali romi, moment în care a ajuns de partea vătămată T.V. Inculpatul i-a restituit banii sustraşi, însă la strigătele părţii vătămate T.V. şi la încercarea acestuia de a-l reţine, inculpatul s-a smuls din strânsoare şi, aplicându-i părţii vătămate o lovitură cu cotul în faţă, a reuşit să scape, fugind în direcţia cinematografului Dacia.
În urma loviturii primite partea vătămată T.V. a căzut, lovindu-se cu capul de trotuar şi rămânând în stare de inconştienţă.
Din Raportul medico-legal al I.M.L. Arad rezultă că partea vătămată a fost internată la data de 30 iulie 2002 în Spitalul jud. Arad, constatându-se fracturi temporo-parietală dr. ale solzului temporal, fractură cominuutivă la nivelul arcadei zigamotice dr. şi fractură paramediană de mandibulă, viaţa victimei fiind pusă în primejdie şi necesitând pentru vindecare 70 - 80 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare şi apoi prin considerentele hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând prin apărător schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, în aceea de furt şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 462 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, constatând că violenţele exercitate şi recunoscute de către inculpat au fost săvârşite pentru a-şi asigura scăparea, fiind realizat astfel conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată de către inculpat pe calea recursului, solicitând oral, prin apărător şi personal, alternativ, achitarea sau trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu el a comis fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin lucrările depuse la dosar, inculpatul a prezentat o altă situaţie de fapt, de care a cerut să se ţină seama la judecata în recurs şi potrivit căreia, în realitate, el se afla în înţelegere cu conaţionalii săi C.I., M.R. şi M.R., solicitând ca şi aceştia să fie traşi la răspundere penală.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate sunt prevăzute de cazurile de casare de la art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţă, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesul verbal de constatare la faţa locului, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor S.O., F.S.F., C.C., C.I., M.R. şi M.R., raportul medico-legal, coroborate cu declaraţiile inculpatului, acesta din urmă susţinând constant că el a comis fapta, întâlnindu-i întâmplător pe ceilalţi 3 prieteni în magazin.
Versiunea prezentată de inculpat asupra situaţiei de fapt, în recurs, nu este, pe de o parte, susţinută de vreun mijloc de probă iar, pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 317 C. proc. pen., nu a făcut obiectul judecăţii.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neputând fi ignorate gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, rezultând din urmările grave ale violenţelor exercitate de inculpat pentru a-şi asigura scăparea precum şi datele de caracterizare a persoanei făptuitorului, condamnat anterior repetat pentru furturi, ultima dată prin sentinţa penală nr. 2117/1998 a Judecătoriei Arad la 6 ani închisoare, săvârşind tâlhăria dedusă judecăţii în prezenta cauză în intervalul de timp al liberării condiţionate, la numai 4 luni de la punerea în libertate.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 31 iulie 2002, la 2 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.C. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 31 iulie 2002, la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1683/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1685/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
