CSJ. Decizia nr. 1686/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1686/2003
Dosar nr. 179/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 736 din 30 iulie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul V.A. în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata arestării preventive de la 6 aprilie 2002 la zi.
În baza art. 221 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.A. la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.
S-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. şi s-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 5 aprilie 2002, la 10 aprilie 2002.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată M.P.C. nu s-a constituit parte civilă şi în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea a câte 500.000 lei de la fiecare inculpat.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 1 martie 2002, inculpaţii s-au întâlnit întâmplător în cartierul Militari şi s-au hotărât să se deplaseze împreună la domiciliu. Ajungând în dreptul magazinului S. cei doi inculpaţi s-au apropiat de partea vătămată M.P.C. care era însoţit de martorul B.M., persoană cunoscută de inculpatul H.A.
Acesta din urmă le-a cerut celor doi o ţigare, partea vătămată a scos din buzunarul pantalonilor un pachet de ţigări, împreună cu un telefon mobil. Inculpatul V.A. a solicitat părţii vătămate telefonul mobil pentru a se uita la el, însă partea vătămată nu a făcut vreun gest din care să rezulte intenţia de a i-l înmâna, astfel încât, inculpatul i l-a smuls din mână şi a fugit.
Ulterior, cei doi inculpaţi s-au reîntâlnit şi au vândut telefonul mobil împărţind banii.
S-a apreciat că sustragerea s-a făcut fără violenţă şi că astfel, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului V.A. şi lipsa antecedentelor penale, instanţa a recunoscut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, coborând sancţiunea sub minimul legal. Pentru inculpatul H.A. s-a apreciat de către aceeaşi instanţă că scopul pedepsei poate fi atins prin individualizarea acesteia înspre minimul legal şi fără executare, dispunând suspendarea condiţionară a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 643 din 17 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa primei instanţe şi rejudecând, a dispus în baza art. 211 alin. (2) lit. c) cu referire la art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului V.A. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
Totodată, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului H.A. de la 6 luni închisoare la un an închisoare şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul parchetului a considerat că furtul telefonului mobil s-a săvârşit prin folosirea violenţei şi că astfel, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Având în vedere că descoperirea acestei infracţiuni s-a făcut datorită autodenunţului făcut de inculpat, instanţa a menţinut circumstanţele atenuante recunoscute anterior şi a coborât pedeapsa sub minimul legal.
S-a mai considerat întemeiată susţinerea din apelul parchetului, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului H.A. este prea blândă, majorându-se cuantumul acesteia la un an închisoare.
Totodată, constatând întrunite cerinţele art. 81 C. pen., instanţa de apel a menţinut dispoziţia de suspendare condiţionată a acestei pedepse şi a stabilit termenul de încercare la 3 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că instanţa de control judiciar a dat o greşită încadrare juridică faptei comise de inculpatul V.A. întrucât, în speţă, erau incidente prevederile art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., nicidecum cele ale art. 211 alin. (2) lit. c) din acelaşi cod şi că pedeapsa aplicată este prea blândă impunându-se majorarea ei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul declarat este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că fapta de tâlhărie a fost săvârşită de inculpatul V.A. în loc public la data de 1 martie 2002, anterior modificărilor aduse unor dispoziţii C. pen., Codul de procedură penală, prin Legea nr. 169/2002 (M.Of. nr. 261/18.04.2002) şi ca atare încadrarea juridică era cea prevăzută de textul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, nicidecum de cel modificat al alineatului (2) al aceluiaşi text, prin legea arătată.
În cauză, se impuneau a fi reţinute, atât dispoziţiile alineatului (1) al art. 211 C. pen., în care este reliefată latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, cât şi ale agravantei prevăzută la alineatul (2) lit. e) al aceluiaşi text, întrucât tâlhăria a fost săvârşită în loc public.
Mai este de menţionat, că prin modificările aduse întregului text al art. 211 şi introducerea unor noi agravante, ca şi prin majorarea limitelor pedepselor pentru tâlhărie, dispoziţiile Legii nr. 169/2002 sunt evident mai severe, astfel că prevederile anterioare au caracter de lege penală mai favorabilă în sensul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Rezultă deci, din argumentele ce preced că instanţa de control judiciar a dat o greşită încadrare juridică infracţiunii de tâlhărie săvârşită de inculpatul V.A., ceea ce constituie caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea, urmează a admite recursul declarat de parchet şi a casa Decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie.
Rejudecând cauza, se va dispune, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza acestui ultim text, prin menţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., corect reţinute de instanţe, constând în comportarea sinceră în timpul procesului, conduita anterioară general bună şi lipsa antecedentelor penale, se va aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, în acelaşi cuantum cu cel stabilit în apel, de 3 ani închisoare, sancţiune suficientă pentru realizarea scopului arătat de art. 52 C. pen., de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de asigurare a reintegrării în comunitate a inculpatului.
Pe cale de consecinţă, solicitarea din recursul parchetului de majorare a pedepsei nu poate fi primită.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002, la 2 aprilie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 643 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul V.A.
Casează Decizia numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod şi prin menţinerea aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002, la 2 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1685/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1687/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
