CSJ. Decizia nr. 1688/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1688/2003
Dosar nr. 719/2003
Şedinţa nepublică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 596 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul C.R.M. la 3 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dispus deducerea prevenţiei de la 24 iulie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente C.A. şi C.E. la despăgubiri civile în sumă de 21.000.000 lei către N.A. şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul C.R.M. provine dintr-o familie numeroasă de ţigani, ai cărui membri au fost expulzaţi din Polonia în anul 1999. Unii dintre membrii acestei familii, împreună cu alţi cunoscuţi, au în preocupare săvârşirea de furturi pentru asigurarea existenţei.
În ziua de 1 iunie 2002, inculpatul C.R.M. a venit în municipiul Cluj Napoca din municipiul Sibiu, împreună, aşa cum rezultă din declaraţiile sale, cu C.V. şi P.I., cu scopul de a comite furturi.
Inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată N.A. din municipiul Cluj Napoca, întindea rufe la uscat în curte, a pătruns în locuinţa acesteia şi a sustras 7 milioane lei, un ceas Doxa şi 3 inele din aur, bunuri în valoare totală de 21 milioane lei.
Fiind descoperit în apartament de partea vătămată, aceasta a încercat să-l reţină şi să-şi recupereze bunurile, însă inculpatul a lovit-o cu mâinile şi picioarele, încercând şi să o muşte de faţă, asigurându-şi scăparea.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
Faţă de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi de datele anchetei sociale, instanţa a apreciat că este exclusă aplicarea unei măsuri educative.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul minor a declarat apel, solicitând în principal reducerea pedepsei şi, în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative.
Prin Decizia penală nr. 6 din 15 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat hotărârea atacată în latură penală şi, rejudecând, în baza art. 104 C. pen., a aplicat făptuitorului minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa de apel a apreciat că pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni, măsura adecvată este aceea a internării într-un centru de reeducare.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate, criticând-o pentru netemeinicia sancţiunii aplicate şi solicitând condamnarea sa la pedeapsa închisorii, într-un cuantum inferior celui stabilit de instanţa de fond.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din ancheta socială, inculpatul minor C.R.M. provine dintr-o familie numeroasă, cu 10 copii, locuind în oraşul Aiud la un frate al mamei, într-o încăpere în condiţii improprii. Familia nu are nici un venit, trăind din cerşit, iar unii dintre copii sunt fie în detenţie, fie în centru pentru minori.
Minorul inculpat a mai fost cercetat de organul de poliţie pentru furturi şi este neşcolarizat.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică atestă imaturitate afectiv-comportamentală şi carenţe socio-educative, concluzionând că inculpatul nu prezintă tulburări psihopatologice şi că a comis faptele cu discernământ.
În raport de aceste date, dar şi de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, Curtea constată că măsura internării inculpatului minor într-un centru de reeducare este justificată, acesta având astfel posibilitatea de a urma un program coerent, adecvat şi supravegheat de reeducare precum şi de a dobândi o pregătire profesională, care să-i asigure pentru viitor sursele pentru existenţă.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor pronunţate existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Curtea va constata că inculpatul este arestat începând cu data de 24 iulie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Constată că inculpatul este arestat de la 24 iulie 2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1687/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1689/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
