CSJ. Decizia nr. 20/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.20/2003
Dosar nr.2685/2002
Sedinţa publică din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr.237 din 31 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
A lipsit recurentul, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocatul M.B., apărător desemnat din oficiu .
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.122 din 15 aprilie 2002 Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatulV.M.în temeiul art.461 lit.c Cod procedură penală împotriva sentinţei penale nr.354 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.5086 din 21 noiembrie 2001 pronunţată de Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţiei.
Prima instanţă a motivat că nu există nici o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în latură civilă, privind plata sumei de2.256.478.723 lei , la care contestatorul condamnat a fost obligat cu titlu de despăgubiri către partea civilă Banca R.C.R.
Contestatorul şi-a motivat cererea prin aceea că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au nesocotit concluziile şi constatărilerapoartelor de expertiză contabilă întocmite în cauză şi, ca atare, au reţinut un prejudiciu presupus care nu este cert şi actual şi nu are corespondentîn probatoriul administrat .
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins de Secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti prin Decizia nr.237din 31 mai 2002 ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre petiţionarul condamnat aatacat-o cu recurs fără să-şi motiveze recursul şi fără să se prezinte să-l susţină deşi, la cerere, cauza a fost amânată pentru ca să-şi angajeze apărător .
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate se constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect pe baza actelor şi lucrărilor cauzei că Voicu Marin a fost condamnat prin sentinţapenală nr.354 din 12 octombrie 1999 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru 4 infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice , o infracţiune de delapidare şi o infracţiune de fals intelectual şi obligat la despăgubiri în sumă de 2.256.478.623 lei în favoarea părţii civile.
Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr.5086 din 21 noiembrie 2001 a Secţiei penalede la Curtea Supremă de Justiţie.
Prin Decizia pronunţată de instanţa de recurs a fost admis recursul declarat de inculpatul V.M. şi au fost casate Decizia instanţei de apel şi sentinţa Tribunalului Dâmboviţa numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor de abuz în serviciuşi la pedepsele aplicate inculpatuluica urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile (OUG 207/2000 care a modificat dispoziţiile art.146 din Codul penal, în conformitate cu care prin „ consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă mai mare de 2 miliarde lei ) .
In ce priveşte motivul de casare privind soluţionarea laturii civile a procesului Curtea a constatat că susţinerile inculpatuluinu erau întemeiate.
S-a arătat că obligarea la 2.256.478.623 lei către partea civilă se întemeiază pe actele din care rezultă cuantumul creditelor ilegale acordate din dispoziţia inculpatului în folosul său şi acelorlalte persoane menţionate în hotărârea atacată precum şi din cele două expertize contabile efectuate în cursul procesului la instanţa de fond şi în apel .
La sumele rezultate din actele menţionate s-au adăugat dobânzile calculate pe perioada de la acordarea creditelor şi până la data de 28 septembrie 1999 data judecării cauzei de către prima instanţă.
Prin aceeaşi decizie au fost analizate şi alte aspecte referitoare la modul de soluţionare a acţiunii civile şi criticile s-au constatat a fi nefondate.
Aşa fiind,în mod corect prima instanţă a respins contestaţia la executare cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele art.461 lit.c Cod procedură penală, deoarece nu s-a ivit nici o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile.
Urmează ca în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală recursul să fie respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală să plătească cheltuieli judiciare statului în sumă de 850.000 lei, conform dispozitivului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr.237din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul la 850.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003 .
| ← CSJ. Decizia nr. 195/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 201/2003. Penal → |
|---|
