CSJ. Decizia nr. 1770/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1770/2003
Dosar nr. 712/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 936 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei Oneşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B.G., B.C., B.V., B.I., B.A., S.C., V.P. şi B.G., toţi domiciliaţi în comuna Berzunţi, jud. Bacău, în favoarea Tribunalului Militar Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au fost chemaţi în judecată la plângerea părţii vătămate A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. proc. pen. S-a mai reţinut că inculpatul S.C. îndeplineşte funcţia de şef de post la Postul de poliţie al comunei Beruneşti, jud. Bacău, calitate în raport de care competenţa de soluţionare a plângerii părţii vătămate revine Tribunalului Militar Iaşi, conform art. 26 pct. 1 C. proc. pen.
Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa nr. 104 din 12 noiembrie 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oneşti şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) combinat cu art. 43 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Curtea Supremă de Justiţie pentru stabilirea instanţei competente.
În considerentele acestei sentinţe, instanţa militară învederează că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, inculpatul S.C. a pierdut calitatea de militar şi pe cale de consecinţă nu-i mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 pct. 1 C. proc. pen.
Examinând hotărârile pronunţate, Curtea constată că instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Oneşti.
După intrarea în vigoare la data de 24 august 2002 a Legii privind Statutul poliţistului, potrivit căreia poliţistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcţionar public civil, infracţiunile săvârşite de poliţist înainte de intrarea în vigoare a acestei legi (cazul în speţă, fapta de tulburare de posesie, imputată, printre alţii, şi inculpatului S.C. – şef de post la postul de poliţie al comunei Berzunţi, jud. Bacău, pretins săvârşită la 27 iunie 2002), sunt de competenţa instanţelor civile, după distincţiile prevăzute în art. 64 alin. (2) al legii.
Cu prilejul adaptării legii privind statului poliţistului şi în vederea aplicării acesteia nu s-au instituit norme tranzitorii, ceea ce face să funcţioneze integral normele şi regulile cu caracter general. Legiuitorul a prevăzut însă, în art. 82 alin. (2), că la data intrării în vigoare a legii, orice dispoziţii contrare se abrogă. Această dispoziţie expresă de abrogare are în vedere şi normele contrare cuprinse în C. proc. pen.
Cum în discuţie sunt norme de procedură şi cum acestea sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare, şi cum nu s-au adoptat norme tranzitorii, rezultă că legea privind Statutul poliţistului se aplică strict şi integral de la data intrării ei în vigoare, şi anume de la 24 august 2002, indiferent de data săvârşirii infracţiunilor şi de împrejurarea dacă făptuitorul şi-a păstrat ori pierdut calitatea pe care o avea la data pretinselor fapte.
În acest sens, caracterul activ al legii de procedură penală nu poate fi examinat în raport de data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
În lipsa unor dispoziţii tranzitorii speciale, cât şi a unor dispoziţii generale care să reglementeze situaţiile ivite în cazul concurenţei legilor de procedură succesive, a opera cu distincţii referitoare la data săvârşirii faptei, la data declanşării procesului penal, la calitatea făptuitorului şi la pierderea acestei calităţi, înseamnă a adăuga la lege.
Legea Statului Poliţistului, care îl defineşte pe acesta ca fiind un funcţionar public civil, a scos din sfera de competenţă a instanţelor militare şi a introdus în sfera instanţelor civile toate faptele penale săvârşite de poliţişti, cu excepţia infracţiunilor contra siguranţei statului săvârşite de poliţişti [(art. 64 alin. (3)].
În raport de cele de mai sus, în speţă, competenţa de a soluţiona cererea penală având ca obiect art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), revine instanţei civile căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare, ocazie cu care instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 642 din Legea nr. 360/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa pentru judecarea cauzei privind pe inculpaţii B.G., B.V., B.C., B.I., B.A., S.C., V.P. şi B.G., la Judecătoria Oneşti, căreia i se va trimite dosarul.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1768/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1776/2003. Penal → |
|---|
