CSJ. Decizia nr. 1783/2003. Penal. Art.255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1783/2003
Dosar nr. 1875/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 334 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii:
- Ş.G. zis „C.", la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului Ş.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 2000, la 22 decembrie 2000, şi
- B.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.F. prin sentinţa penală nr. 2099 din 10 septembrie 1996 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206 din 19 martie 1997 a Tribunalului Galaţi şi a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii de 24 ore, respectiv din data de 17 septembrie 1999.
A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambii inculpaţi.
A constatat integral acoperit, prin restituirea bunului sustras, a prejudiciului cauzat părţii civile S.C. S. S.A. Galaţi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 16 septembrie 1999, inculpatul Ş.G., în baza înţelegerii prealabile cu P.C. şi D.J. – agenţi de pază la S.C. S. S.A. Galaţi a dat suma de 1 milion lei lui P.C., luând împreună cu mai multe persoane, între care şi inculpatul B.F., o bucată de tablă inox – desen de 1750 kg, în valoare de 25.131.365 lei, în scopul însuşirii pe nedrept, din incinta S.C. S. S.A. Galaţi.
Împotriva sentinţei, inculpaţii Ş.G. şi B.F. au declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea severe în raport de datele favorabile ce caracterizează persoana lor.
Prin Decizia penală nr. 109 A din 13 martie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că aceştia nu se află la primul conflict cu legea penală, astfel că nu se justifică reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante, iar modul cum s-a acţionat, cu premeditare, valoarea prejudiciului cauzat, au îndreptăţit prima instanţă să aplice pedepse severe cu executarea, prin privare de libertate.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, în termenul legal, inculpaţii au declarat recurs.
În principal, inculpatul Ş.G. a invocat motive de netemeinicie susţinând că pedepsele aplicate pot fi modificate, în sensul micşorării lor, prin recunoaşterea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi care să permită coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele reţinute în sarcina sa, iar în privinţa modalităţii de executare a pedepsei stabilite a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen. sau art. 861 din acelaşi cod.
În argumentarea acestor motive de casare, inculpatul Ş.G. a susţinut prin notele scrise înaintate la dosar şi prin concluziile orale puse în şedinţa publică de judecată prin apărătorul său ales, că a avut o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunilor, astfel cum rezultă şi din caracterizarea făcută de Asociaţia de Locatari nr. 402 din blocul în care locuieşte, a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise, prejudiciul în valoare de 25.131.365 lei a fost acoperit prin restituire, iar inculpatul suferă de afecţiuni foarte grave, toate aceste împrejurări fiind circumstanţe pe care instanţa le poate reţine în favoarea sa, aşa cum s-au reţinut în favoarea celorlalţi inculpaţi implicaţi în comiterea infracţiunii, pentru egalitate de tratament, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special şi schimbarea modalităţii de executare, fără privare de libertate, având în vedere că fapta pe care a mai comis-o, este săvârşită în timpul minorităţii.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B.F., avocat D.L. a solicitat redozarea pedepsei aplicate acestui inculpat, în sensul reducerii ei.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Art. 74 C. pen., enumeră, exemplificativ, împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante.
Dar, constatarea uneia sau mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante, şi pe cale de consecinţă, reducerea ori schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei de judecată şi deci, lăsată la aprecierea acesteia.
Dar, în aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, la urmările lor, la ansamblul condiţiilor în care au fost săvârşite, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În cauză încă, se apreciază că inculpatului Ş.G. nu i se pot reţine circumstanţe atenuante odată ce a mai fost condamnat în minorat, pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, şi anume furt calificat.
De asemenea, din analiza fişei de cazier judiciar se constată că inculpatul B.F. este recidivist, fiind condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 2099 din 10 septembrie 1996 a Judecătoriei Galaţi la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen.
În aceste condiţii, pedepsele de executat, de 3 ani şi 10 luni închisoare, pentru inculpatul Ş.G. şi de 6 ani închisoare, pentru inculpatul B.F. sunt just individualizate prin considerarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ele corespund şi scopului lor, astfel cum prevede art. 52 C. pen., prevenţia generală şi specială.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, vor fi respinse.
Va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 22 decembrie 2000, pentru inculpatul Ş.G. şi reţinerea de 24 de ore, din 17 septembrie 1999, pentru inculpatul B.F.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul Ş.G. va fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul B.F. va fi obligat, cu acelaşi titlu la plata sumei de 1.300.000 lei, în care se include şi onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F. şi Ş.G. împotriva deciziei penale nr. 109 A din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 22 decembrie 2000, pentru inculpatul Ş.G. şi reţinerea de 24 de ore, din 17 septembrie 1999, pentru inculpatul B.F.
Obligă pe recurentul inculpat B.F. la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat Ş.G. la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 1.000.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1782/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1784/2003. Penal → |
|---|
