CSJ. Decizia nr. 1819/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1819/2003
Dosar nr. 618/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, prin rechizitoriul din 11 mai 1999, i-a trimis în judecată pe inculpaţii:
1. C.M.S., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;
2. O.C., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen.;
3. C.I., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen.
Actul de învinuire reţine că, în baza unui plan de acţiune, la nivelul Capitalei, s-au format echipe mixte, care să acţioneze pentru prevenirea unor infracţiuni şi prinderea unor infractori.
Echipajul format de plutonierii O.C., C.I. şi C.M.S. a acţionat pe raza sectorului 2, unde, în noaptea de 30 martie 1999, au urmărit şi prins pe numitul C.B., care conducea, fără permis, o maşină în care se afla şi numita B.D.
Conducătorul auto a spus poliţiştilor că le „dă ceva”, dacă îl iartă. Poliţiştii nu au respins oferta.
Astfel, C.B. le-a dat poliţiştilor suma de 300.000 lei şi două inele din aur, iar poliţiştii l-au lăsat în pace, nu mai înainte, însă, ca plutonierul O.C. să aibă relaţii sexuale cu D.B., pe care a „răpit-o” în timp ce C.B. plecase să facă rost de bani şi de inele.
Banii şi inelele au fost împărţite de inculpaţi.
Tribunalul Militar Teritorial, prin sentinţa nr. 160 din 7 septembrie 1999, i-a condamnat pe inculpaţii:
1. C.M.S., la:
a) 2 ani şi 6 luni de închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen.;
b) 2 luni de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) din acelaşi cod;
2.3. O.C. şi C.I., la:
a) câte 4 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
b) câte un an de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite în cele mai grele, din care a fost dedusă detenţia preventivă a inculpaţilor, de la 19 aprilie 1999, până la 25 mai 1999 (pentru C.M.S.) şi până la zi, pentru ceilalţi doi inculpaţi, care au fost menţinuţi în stare de arest.
Inculpaţii au fost obligaţi să restituie, lui C.B., banii şi inelele.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la câte un milion lei, cheltuieli judiciare statului.
Parchetul Militar de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii au declarat apel.
Parchetul a criticat sentinţa, motivând că:
a) prima instanţă a reţinut greşit, pentru toţi inculpaţii, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a), în loc de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen.;
b) pedepsele aplicate inculpaţilor O.C. şi C.I. nu corespund gradului accentuat de pericol social al faptelor şi al făptuitorilor.
Inculpatul C.M.S. a susţinut că:
a) în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, infracţiune neprevăzută în dispozitivul rechizitoriului;
b) i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă, deşi el se poate reeduca şi fără privare de libertate.
Inculpatul O.C. a susţinut că:
a) pentru infracţiunea de luare de mită, trebuia achitat, el nesăvârşind această faptă;
b) nu a comis nici infracţiunea de favorizare a infractorului.
Inculpatul C.I. a susţinut că:
nu a comis faptele imputate şi că se poate reeduca şi fără privare de libertate.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 117 din 19 noiembrie 1999, a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpatul C.M.S., a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi:
a) a aplicat art. 75 lit. a) C. pen., celor trei inculpaţi, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului;
b) a suspendat condiţionat, executarea pedepsei aplicate inculpatului C.M.S.;
c) a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii O.C. şi C.I., care au fost obligaţi la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, în apel.
Inculpaţii O.C. şi C.I. au fost menţinuţi, în stare de arest, iar din durata pedepselor li s-a dedus în continuare, detenţia preventivă.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii au declarat recurs.
Parchetul a susţinut că:
a) în mod nelegal a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatului C.M.S.;
b) pedepsele aplicate celorlalţi doi inculpaţi nu corespund gravităţii faptelor acestora.
La rândul lor, inculpaţii au cerut, în principal, achitarea de orice penalitate şi, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru rejudecare, deoarece au fost condamnaţi pentru favorizarea infractorului, infracţiune neprevăzută în rechizitor.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 3229 din 6 iulie 2000, a admis apelurile, a casat hotărârile atacate şi a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Militar Teritorial.
Instanţa supremă a motivat că, într-adevăr, la termenul din 29 iunie 1999, în baza art. 336 lit. a) C. proc. pen., procurorul a cerut ca inculpaţii să răspundă şi pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., iar instanţa a respins cererea, nedând procurorului posibilitatea de a pune în mişcare acţiunea penală, acţiune în lipsa căreia tribunalul nefiind investit cu judecarea acestei fapte.
Tribunalul Militar Teritorial, prin sentinţa nr. 220 din 14 decembrie 2000, a condamnat pe inculpaţii:
C.M.S., la:
a) 2 ani şi 6 luni de închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) şi art. 80 alin. (1) C. pen.;
b) două luni de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (1) C. pen.;
2. O.C., la:
a) 3 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
b) 3 luni de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
3. C.I., la:
a) 3 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
b) 3 luni de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., pedepsele aplicate fiecărui inculpat au fost contopite în cea mai grea.
Conform art. 861 şi art. 862 C. pen., executarea pedepselor a fost suspendată sub supraveghere, inculpaţilor atrăgându-li-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 din acelaşi cod.
Inculpaţii O.C. şi C.I. au fost puşi în libertate.
Fiecare inculpat a fost obligat să-i restituie denunţătorului C.B. câte 100.000 lei.
Inculpatul O.C. a fost obligat să-i restituie denunţătorului şi cele două inele.
În fine, inculpaţii au fost obligaţi şi la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii au declarat apel.
Parchetul a cerut ca inculpaţii să execute pedepsele în regim de detenţie.
Inculpaţii O.C. şi C.I. au cerut exonerarea de răspundere, deoarece nu au comis faptele imputate.
Inculpatul C.M.S. şi-a retras apelul.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 36 din 4 aprilie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpaţii O.C. şi C.I. şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.M.S.
Instanţa de apel i-a obligat pe inculpaţi la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii O.C. şi C.I. declară recurs, reiterând susţinerile din apel.
Recursul parchetului este întemeiat.
Potrivit art. 861 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Or, după comiterea faptelor, inculpaţii O.C. şi C.I. au avut o comportare nesinceră şi au încercat să zădărnicească stabilirea autorului, încât nu sunt temeiuri că scopul pedepselor aplicate acestora ar putea fi atins fără executarea lor.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, pe care au calificat-o corespunzător.
Inculpaţii O.C. şi C.I. recunosc că l-au depistat pe C.B. conducând fără permis maşina pe drumurile publice, eveniment pe care nu l-au raportat superiorilor, iar inculpatul C.M.S. confirmă susţinerile denunţătorului, că a fost „iritat” în schimbul mitei.
Recursurile inculpaţilor sunt, însă, întemeiate cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apelşi de inculpaţii O.C. şi C.I. împotriva deciziei nr. 36 din 4 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 220 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti cu privire la individualizarea pedepselor, modalitatea de executare şi la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare în pedepsele componente de:
- câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- câte 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Înlătură prevederile art. 861 C. pen.
Constată că pedepsele de câte 3 luni închisoare aplicate inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen., sunt graţiate integral şi condiţionat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, cu respectarea prevederilor art. 7 din aceeaşi lege.
Constată că inculpaţii O.C. şi C.I. urmează să execute, în regim de detenţie, câte 3 ani închisoare fiecare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Face aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 65 C. pen.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive de la 19 aprilie – 20 mai 1999, pentru inculpatul O.C. şi de la 19 aprilie 1999 şi până la punerea efectivă în libertate, pentru inculpatul C.I.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1817/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 182/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
