CSJ. Decizia nr. 1822/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1822/2003
Dosar nr. 439/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 223 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Alba a admis cererea formulată de condamnatul R.C.D. constatând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 3 aprilie 2000, Tribunalul Dâmboviţa rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4770 din 29 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174, art. 175 şi art. 176 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai constatat că, prin sentinţa penală nr. 453 din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Găeşti, rămasă definitivă prin neapelare, s-a aplicat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a) art. 75 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 893 din 18 noiembrie 1989 a Judecătoriei Găeşti a aplicat aceluiaşi condamnat pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Potrivit art. 36, raportat la art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
S-a computat din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu 16 august 1999 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare nr. 182/2001, nr. 835/2000 şi nr. 1397/1999 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Totodată s-au menţinut celelalte dispoziţii penale sus-menţionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi condamnatul.
Parchetul în apelul său, a cerut casarea sentinţei atacate şi prin rejudecarea cauzei includerea în pedeapsa rezultantă şi a pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, alături de pedeapsa principală de 20 ani închisoare aşa cum a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 93/2000 a Tribunalului Dâmboviţa.
Totodată, s-a mai criticat sentinţa atacată şi pentru faptul că nu s-a dat eficienţa contopirii celor trei pedepse aplicate condamnatului, având în vedere pericolul social ridicat al fiecărei infracţiuni.
Condamnatul a cerut în apelul său înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Prin Decizia penală nr. 375/ A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a casat în parte sentinţa penală sub aspectul sporului de pedeapsă şi a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi şi rejudecând cauza a aplicat condamnatului R.D.C. un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 20 ani şi 6 luni de închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceiaşi decizie penală s-a respins, ca nefondat apelul condamnatului.
S-au anulat mandatele de arestare emise în baza sentinţelor menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul R.D.C. care a cerut casarea hotărârii atacate, reiterând motivul din apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 449 alin. (1) C. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei hotărâri definitive existenţa concursului de infracţiuni.
Cum în cauză instanţele au constatat existenţa concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în mod corect, au procedat la individualizarea pedepsei.
Totodată, instanţa a făcut o legală aplicare a dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., cu privire la schimbarea pedepsei principale şi a dat eficienţa necesară acestei prevederi.
Prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de recurent care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.C.D. împotriva deciziei penale nr. 375/ A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1820/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1826/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
