CSJ. Decizia nr. 1814/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1814/2003
Dosar nr. 2951/2002
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328 din 10 octombrie 2001 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.D. şi;
- I.L.D. la 3 ani şi 6 luni închisoare (inculpatul I.D.) şi respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare (inculpatul I.L.D.) pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., iar în ce-l priveşte pe inculpatul I.D. cu aplicarea şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului I.D. prin sentinţa penală nr. 195/1998 a Judecătoriei Hunedoara, urmând să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 5 ani închisoare.
Totodată tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 12 la 15 august 2000, pentru inculpatul I.D. şi reţinerea de o zi (8 august 2000), pentru inculpatul I.L.D. şi i-a obligat să plătească, în solidar, 10.000.000 lei părţii civile K.G.C., 646.600 lei părţii civile O.S.H., 5.176.337 lei cheltuieli de spitalizare Spitalului municipal Hunedoara, cu dobânda legală precum şi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii I.D. şi I.L.D., administrator şi respectiv şofer la S.C. B.I. S.R.L. Hunedoara, care se ocupă cu exploatarea şi valorificarea lemnului, şi care avea un depozit situat pe platforma din apropierea staţiei C.F.R., în seara zilei de 23 mai 1999, au sustras cinci buşteni de brad, din depozitul de material lemnos aparţinând părţii civile O.S.H., situat pe aceeaşi platformă.
Fiind surprinşi de partea vătămată K.G.C., paznic la depozitul părţii civile, aceasta „a încercat să-i oprească”, însă, inculpaţii au lovit-o cu pumnii şi picioarele şi au pus-o astfel pe fugă.
Partea vătămată a cerut ajutorul altui paznic, HG, timp în care inculpaţii au plecat, iar partea vătămată a sesizat organele de poliţie.
După plecarea părţii vătămate inculpaţii au revenit şi au ridicat cei cinci buşteni de brad cu un peridoc condus de martorul A.V.
Prejudiciul cauzat părţii civile a fost evaluat la 646.000 lei.
Partea vătămată a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 – 24 zile.
Prin Decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, prin care susţineau că nu au comis fapta şi solicitau a fi achitaţi în baza art. 10 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpaţii menţionaţi au declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la lipsa lor de vinovăţie şi eventuala schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date de partea vătămată K.G. în cursul urmăririi penale şi la instanţă, aceasta a susţinut în mod constant că a surprins la furat lemne din depozit mai multe persoane printre care a recunoscut pe cei doi inculpaţi şi că cerându-le să lase lemnele, aceştia l-au lovit cu pumnii şi picioarele.
Declaraţiile sale se coroborează cu constatările actului medico-legal şi ale martorilor M.I. care a observat că două persoane rostogoleau buşteni de brad şi a sesizat pe partea vătămată; A.V. care confirmă lovirea părţii vătămate de către inculpaţi, că a transportat cinci buşteni, de brad cu peridocul la cererea inculpaţilor la un atelier din Peştiu Mic, iar după amiaza i-a ascuns în spatele atelierului la cererea aceloraşi inculpaţi pentru a nu fi descoperiţi şi că inculpaţii aveau în depozit doar lemne de fag; HG care fiind sesizat de partea vătămată, a observat 4 – 5 buşteni de brad împrăştiaţi pe traseul depozitului părţii civile şi care au dispărut după plecarea peridocului condus de A.V.; T.V. care a arătat că buştenii de esenţă răşinoase erau marcaţi cu cretă albastră vizibile cel puţin 1 m şi ale martorului H.T. la care au fost duse lemnele, marcate cu albastru şi care prin trecerea timpului, au putrezit.
Împrejurarea că la instanţă martorul A.V. a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală şi justificată de interesul acestuia în cauză, întrucât pentru fapta sa de transport a fost sancţionat administrativ conform art. 18 C. pen., cu amendă, apreciindu-se că fapta sa de tăinuire nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin urmare din probele sus-arătate rezultă pe deplin vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptei de sustragere prin violenţă, de material lemnos, şi deci şi încadrarea juridică dată faptei este corectă.
În consecinţă urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi şi a fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.D. şi I.L.D. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Constată că inculpatul I.D. este arestat în altă cauză.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1812/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1815/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
