CSJ. Decizia nr. 1820/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1820/2003
Dosar nr. 3939/2002
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 881 din 24 aprilie 2000, Judecătoria Târgu Mureş a condamnat pe inculpatul D.Z. la 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că la 16 august 1999, inculpatul a furat din autoturismul părţii vătămate S.L. un radiocasetofon.
Tribunalul Mureş a respins apelul inculpatului, iar Curtea de Apel Târgu Mureş a admis recursul şi a redus pedeapsa la 2 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru greşita reţinere a recidivei.
Recursul este fondat. Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă postexecutorie când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Conform art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Or, din fişa cazierului judiciar rezultă că prin sentinţa penală nr. 981/1997 inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat comisă în timpul minorităţii, respectiv decembrie 1992.
Aşa fiind, în mod nelegal instanţele au reţinut că inculpatul a comis infracţiunea din cauză în stare de recidivă.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 4141 văzând şi art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispoziţiei prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe care o va înlătura.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 881 din 24 aprilie 2000 a Judecătoriei Târgu Mureş, deciziei penale nr. 864 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş şi deciziei penale nr. 193 din 11 aprilie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpatul D.Z.
Casează hotărârile sus-menţionate numai cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţie pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 182/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1822/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
