CSJ. Decizia nr. 1873/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1873/2003
Dosar nr. 512/2003
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1012 din 5 noiembrie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a dispus condamnarea inculpatului L.G. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia inculpatului de la 13 septembrie 2002 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu de avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt că, inculpatul, în ziua de 12 septembrie 2002, aflat în zona Polizu, s-a repezit la partea vătămată R.M. şi a încercat să-i sustragă (smulgă) lănţişorul de aur de la gât, dar nu a reuşit. Fiind îmbrâncit de partea vătămată, a căzut şi a fost surprins de organele de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.G., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 855 din 20 decembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul L.G., a fost desfiinţată parţial sentinţa şi în fond, s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatului, de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 13 septembrie 2002 la 20 decembrie 2002.
Onorariu de avocat din oficiu, în cuantum de 300.000 lei pentru apărarea inculpatului, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.G., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta comisă, nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor fapte de acelaşi gen şi se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 4 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, scop prevăzut de art. 52 C. pen., constatându-se că nu există temeiuri pentru reducerea ei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul L.G. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 11 aprilie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 11 aprilie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1871/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1874/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
