CSJ. Decizia nr. 1904/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1904/2003
Dosar nr. 4716/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 de la 17 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a pronunţat în dosarul nr. 9623/P/2001, condamnarea în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a inculpatului V.C. la 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut starea de arest a inculpatului, deducând arestul preventiv, începând cu 30 martie 2001 şi s-a făcut aplicaţia pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile R.M., domiciliat în comuna Robăneşti, judeţul Dolj, următoarele sume: 12.000.000 lei despăgubiri, 10.000.000 lei daune morale şi 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile Spitalul clinic judeţean Dolj din Craiova despăgubiri în sumă de 4.700.000 lei, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la lichidarea debitului.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă din care 520.000 lei reprezintă taxa pentru raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, iar 550.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi la instanţa de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a stabilit în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 2000, între partea civilă R.M. şi V.I. mama inculpatului, a avut loc un conflict motivat că aceasta din urmă păşuna vitele pe terenul părţii civile. În timpul acestei dispute, mama inculpatul a fost lovită în spate cu o curea de R.M.
În aceeaşi zi, la orele 16,00, în timp ce se deplasau la terenul cu pricina, partea civilă a fost oprită pe drum de inculpat, care după ce i-a adresat ameninţări cu moartea, l-a lovit cu furca până ce a căzut la pământ. Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, una din ele vizând capul părţii civile, acesta într-un gest de apărare a interpus braţul stâng, care i-a fost fracturat.
În timp ce îl lovea a intervenit tatăl inculpatului, V.D. care l-a dezarmat şi i-a cerut să înceteze agresiunea.
După câteva momente, însă, inculpatul a smuls furca din mâna tatălui său şi a continuat să-i aplice lovituri părţii civile. Acesta a fost salvat în cele din urmă de strigătele martorei N.I. şi de intervenţia fermă a tatălui inculpatului.
R.M. a fost internat în perioada 22 noiembrie – 4 decembrie 2000 la Spitalul Clinic Judeţean Craiova.
Certificatul medico-legal relevă un tablou politraumatic complex: traumatism cranio-facial, fractură oase piramidă nazală cu deplasare, fractură cubitus stâng, fracturi costale, hemopneumotorax drept, leziuni care au necesitat intervenţii chirurgicale şi tratament.
Situaţia de fapt a fost stabilită de un complex probator solid: declaraţiile părţii civile, depoziţiile inculpatului, actele medico-legale, depoziţiile martorilor E.E., N.I., V.M., N.V.D.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, invocând omisiunea instanţei de a reţine în favoarea sa scuza provocării, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., dar şi netemeinicia hotărârii, în sensul aplicării unei pedepse prea severe, solicitând desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 439 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat.
S-a motivat în esenţă că inculpatul nu a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări psihice sau emoţii, determinate de o provocare din partea părţii vătămate, iar pedeapsa aplicată reprezintă o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
În principal a solicitat schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., la art. 174 şi art. 175 lit. i) cu referire la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii sale.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) cu referire la art. 176 lit. c) în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., nu se impune.
Materialul probator administrat în cauză, stabileşte fără dubii că inculpatul a aplicat o multitudine de lovituri cu furca în zone vitale (cap, torace), că aceste lovituri aplicate cu un instrument vulnerant idoneu producerii rezultatului letal au avut intensitate, că inculpatul şi-a însoţit acţiunea violentă de ameninţări exprese cu moartea.
Relevantă este leziunea de la braţul stâng (fractură cubitus) care este de apărare, în felul acesta partea vătămată reuşind să pareze lovitura care era îndreptată spre cap.
Nu în ultimul cuvânt, trebuie subliniată intenţia manifestă a inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate, caracterizată printr-o persistenţă în exercitarea acţiunii violente, deşi, la un moment dat, fusese oprit de tatăl său.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanţele au considerat în mod just că nu sunt incidente prevederile acestui text.
Inculpatul a aflat într-adevăr de un conflict între mama sa şi partea vătămată, incident care avusese loc dimineaţa.
Timpul scurs de la momentul acelui conflict, dimensiunile reduse ale acestuia, lipsa unor consecinţe grave pentru mama inculpatului, sunt elemente care demonstrează că inculpatului nu i s-au produs tulburări psihice sau o stare de emoţie care să justifice fapta în condiţiile scuzei provocării.
El este cel care a avut iniţiativa declanşării unei acţiuni violente excesive în raport de motivul invocat.
În privinţa individualizării pedepsei instanţele au ţinut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi de elementele concrete care relevă pericolul social al faptei: acţiunea violentă persistentă cu efecte grave asupra integrităţii corporale a părţii civile, antecedente penale inclusiv pentru o faptă similară, ceea ce demonstrează violenţe criminogene, un precar tablou al personalităţii cu elemente patogene (a se vedea expertiza medico legală psihiatrică).
În aceste condiţii pedeapsa aplicată corespunde întru totul scopului coercitiv-educativ prevăzută de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C., împotriva deciziei penale nr. 439 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 30 martie 2001, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1903/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1905/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
