CSJ. Decizia nr. 1903/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1903/2003
Dosar nr. 4533/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 24 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial, inculpatul B.G.V. a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu titlu de pedeapsă accesorie.
A fost menţinută starea de arest cu deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate.
S-a dispus confiscarea cuţitului aflat la camera de corpuri delicte a instanţei.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- 907.900 lei către Spitalul Judeţean Vrancea;
- 13.578.475 lei către Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Bucureşti;
- 100.000.000 lei către B.M. cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Inculpatul a fost obligat la 12.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.G.V. a fost încorporat la 26 octombrie 2000 de C.M.J. Vrancea şi repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la U.M. 01261 Piteşti, judeţul Argeş, de unde, la 7 februarie 2001, a fost mutat la U.M. 01551 Focşani, judeţul Vrancea.
În luna aprilie 2001, a fost mutat la Corpul de Pază al Tancodromului aparţinând acestei unităţi, situat pe raza comunei Goleşti, judeţul Vrancea. Tancodromul este compus din două părţi, un sector cu baraje şi distrugeri împrejmuit şi un sector de cazare, de asemenea împrejmuit. Între cele două sectoare este o cale de acces spre sat, neîmprejmuită.
La acest tancodrom a fost repartizat şi soldatul D.C., iar la 14 septembrie 2001, au mai fost repartizaţi soldaţii T.C. şi C.G.
În ziua de 14 septembrie 2001, în jurul orelor 9,00, soldaţii T.C. şi C.G. au fost instruiţi cu privire la obligaţiile militare şi li s-a ordonat ca, alături de ceilalţi militari, să facă curăţenie în dormitoare în interiorul tancodromului şi să repare gardul împrejmuitor care era distrus parţial, în special în partea din vecinătatea râului Milcov.
În jurul orei 18,00, inculpatul B.G.V. a primit vizita prietenei sale numita I.P., pe care a invitat-o în incinta tancodromului la o masă de lângă dormitoare.
Aici, inculpatul a consumat vin, apoi cei doi au intrat în dormitor, iar ceilalţi trei militari au rămas în curtea interioară a sectorului de cazare.
Numiţii B.S. şi L.C. erau angajaţi în muncă în municipiul Focşani. În aceeaşi după-amiază, cei doi s-au deplasat de la Focşani la Goleşti, folosind calea de trecere dintre cele două sectoare ale tancodromului, cale de acces folosită de cea mai mare parte a locuitorilor satului Goleşti pentru a ajunge dinspre municipiul Focşani spre această localitate. Ambii erau sub influenţa băuturilor alcoolice, B.S. fiind chiar în stare de ebrietate. Fiind văzuţi de soldatul T.C. că intră în perimetrul tancodromului, l-a anunţat pe inculpat, care a ieşit din dormitor şi s-a îndreptat spre ei. Inculpatul le-a reproşat deplasarea prin tancodrom şi le-a cerut să iasă din incintă. B.S. l-a împins pe inculpat şi cei doi au început să se înjure, situaţia revenind la calm datorită intervenţiei soldatului T.C. şi numitului L.C. Soldatul T.C. chiar i-a dat o ţigară lui B.S.
Ulterior, cei doi bărbaţi civili şi-au continuat drumul pe lângă gardul tancodromului, deplasându-se către râul Milcov, pe care urmau să-l treacă pentru a ajunge în comuna Goleşti. Când era în apropierea colţului din stânga al tancodromului, privind dinspre intrarea în clădirea cu dormitoarele, numitul B.S. a reînceput să-i înjure pe militari. Din proprie iniţiativă, soldatul D.C. a sărit gardul tancodromului, s-a deplasat în fugă către B.S., pe care l-a împins şi au început să se certe. B.S. a ripostat, trântindu-l la pământ pe soldatul D.C.
Inculpatul B.G.V. a observat cele întâmplate. Fiind sub influenţa alcoolului, cât şi sub impresia înjurăturilor şi ameninţărilor pe care i le adresase anterior B.S., acesta a luat un cuţit din dormitor şi a alergat după cei doi civili. A traversat râul Milcov în fugă şi, ajungându-l din urmă pe L.C., a încercat să-l depăşească dar acesta s-a oprit. Inculpatul l-a înţepat pe L.C. de două ori cu cuţitul pe la spate în zona gâtului şi s-a apropiat de numitul B.S., pe care l-a lovit o singură dată cu cuţitul în zona fronto-temporală stânga.
B.S. a căzut la pământ. Inculpatul şi-a luat cuţitul, s-a deplasat la râul Milcov, a spălat cuţitul de sânge, a revenit în dormitor şi l-a lăsat pe un pervaz.
B.S. a fost transportat cu salvarea la Spitalul judeţean Vrancea unde i s-a acordat ajutor medical, apoi a fost transportat la Spitalul Dr. Bagdasar din Bucureşti, unde a decedat la 22 septembrie 2001, ora 12,00.
Din raportul medico-legal nr. A.-3/1430/01 al Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, rezultă că moartea numitului B.S. s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă craniană complicat în final cu encefalită acută şi bronho-pneumonie. Între acţiunile inculpatului şi rezultatul letal există legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care, fără a contesta situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinute de instanţă, a apreciat că pedeapsa aplicată este prea mare şi a solicitat reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante (provocarea sau circumstanţe personale).
Curtea Militară de Apel prin Decizia nr. 84 din 10 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A reţinut instanţa de apel că din probele administrate în cauză, nu se constată comportamentul provocator, insultător, ameninţător al victimei B.S., care se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Toate aceste manifestări au încetat, însă, iar victima a părăsit zona.
Inculpatul a trecut la urmărirea victimei, înarmându-se cu un cuţit, când aceasta se afla la o distanţă relativ mare.
A concluzionat instanţa că, chiar în condiţiile atitudinii vădit necorespunzătoare a victimei, acestea nu au fost de natură să creeze inculpatului o puternică tulburare şi să acţioneze sub această stare. Comportamentul inculpatului a constituit o ripostă tardivă şi exagerată pe fondul consumului de alcool.
În legătură cu pedeapsa aplicată, aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.G.V. reiterând motivul de apel cu privire la reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Probatoriul administrat confirmă că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.
Corect instanţa de apel a reţinut că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante a provocării pentru inculpat.
Inculpatul nu se poate prevala de scuza legală a provocării, întrucât la momentul în care a hotărât să urmărească partea vătămată, înarmându-se cu un cuţit, aceasta se afla deja la o distanţă destul de mare.
Acţiunea de urmărire a victimei şi de lovire a acesteia cu cuţitul, în condiţiile reţinute, nu confirmă că inculpatul a acţionat într-o stare de tulburare, sub imperiul căreia a comis fapta de omor.
Nu sunt întrunite astfel cerinţele pentru reţinerea stării de provocare.
În legătură cu pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare, aceasta a fost just individualizată, având în vedere pericolul social sporit al faptei, împrejurările în care a fost comisă, consecinţele produse şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
De altfel, pedeapsa a fost stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator şi nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţe asupra reducerii pedepsei.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Urmează a deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.V. împotriva deciziei nr. 84 din 10 septembrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 25 septembrie 2001, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1901/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1904/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
