CSJ. Decizia nr. 1913/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1913/2003
Dosar nr. 331/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 11 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, inculpatul C.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 13 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 19 aprilie 2002, la 11 iulie 2002.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă P.G. şi inculpatul a fost obligat să plătească 2.300.000 lei despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara de 20 aprilie, inculpatul împreună cu martorii A.D. şi R.A., au consumat băuturi alcoolice în localul discotecii din comuna Radovanu.
În jurul orelor 24, la masa lor s-a aşezat şi partea vătămată P.G. care a băut bere apoi vin. La închiderea localului şi plecarea părţii vătămate înspre casă inculpatul care observase mai devreme că P.G. are bani a hotărât să-l urmărească şi să-l deposedeze de bani.
A urmărit partea vătămată până când aceasta a intrat pe o stradă neluminată şi aici a atacat-o, a lovit-o cu pumnul, a trântit-o la pământ şi a continuat să o lovească cu picioarele după care i-a sustras din buzunarul pantalonilor 2.085.000 lei.
A revenit la locul unde ştia că se află prietenii săi şi le-a comunicat că l-a bătut pe P.G. şi i-a luat 45.000 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
La termenul când s-a judecat apelul, inculpatul a declarat că înţelege să-şi retragă apelul.
Prin apelul parchetului sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie considerând că pedeapsa este neîndestulătoare, circumstanţele atenuante negăsindu-şi justificare în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 792/ A din 4 decembrie 2002, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa, a înlăturat circumstanţele atenuante şi a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ambele recursuri invocând drept motiv de casare cazul prevăzut în art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei.
Inculpatul a cerut casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Parchetul a solicitat casarea deciziei şi majorarea pedepsei care este blândă în raport de gravitatea faptei şi persoana făptuitorului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat urmând a fi admis.
Astfel, infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpat se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani.
Cu toate că în motivarea deciziei se reţine că inculpatul a premeditat săvârşirea faptei că a comis fapta pe timp de noapte într-un loc întunecat, a lovit şi vătămat partea vătămată şi în fine că inculpatul este recidivist.
Curtea de apel a considerat că doar reţinerea de circumstanţe atenuante este nejustificată.
Înlăturând circumstanţele atenuante a majorat pedeapsa la 5 ani.
Pedeapsa aşa cum a fost stabilită prin Decizia supusă recursului nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârşite (cu premeditare, pe timp de noapte prin folosire de violenţă, loviri repetate, doborârea victimei), nici persoana infractorului recidivist post-executoriu (condamnat pentru 5 infracţiuni de furt), dar mai ales faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală timp de un an, ascunzându-se în Constanţa şi Bucureşti până la data prinderii în 13 aprilie 2002.
Toate aceste elemente impuneau ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie majorată substanţial.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa Decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei şi rejudecând va majora pedeapsa cu 2 ani închisoare.
Faţă de cele de mai sus recursul inculpatului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de la 19 aprilie 2002, la 15 aprilie 2003.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 792/ A din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.M.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o majorează de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 19 aprilie 2002, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1912/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1915/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
