CSJ. Decizia nr. 1911/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1911/2003
Dosar nr. 4595/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 din 30 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 449/2002, în baza art. 4 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 4 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe inculpatul B.A. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului B.A.
În baza art. 17 din Legea 143/2000 şi art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,09 grame heroină ridicată de la inculpatul P.M. şi constatată ca probă s-a consumat în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea unei seringi ridicată de la inculpatul B.A.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 13 august 2001, orele 14,30, în urma percheziţiei corporale efectuată asupra inculpaţilor aflaţi pe str. Gheorghe Lazăr din Bucureşti a fost găsită o punguţă din material plastic ce conţinea 0,09 grame heroină asupra inculpatului P.M. şi un plic de hârtie inscripţionat „sare de lămâie” ce conţinea o substanţă cristalină de culoare albă, o seringă de unică folosinţă şi o fiolă de sticlă spartă asupra inculpatului B.A.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, rezultă că substanţa din punguţa de material plastic este heroină în greutate de 0,09 grame, în fiola de sticlă spartă au fost găsite urme de heroină.
Audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au recunoscut comiterea faptei.
La individualizarea pedepselor au fost reţinute dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conduita sinceră a celor doi inculpaţi pe tot parcursul procesului penal a fost calificată de instanţă drept circumstanţă atenuantă [(art. 74 lit. c) C. pen.)], dându-se eficienţă acesteia la realizarea procesului de individualizare a pedepselor potrivit dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o cu privire la reţinerea nejustificată în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante, solicitând înlăturarea acestora, şi cu privire la omisiunea revocării liberării condiţionate pentru inculpatul P.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 524 din 30 august 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
A motivat instanţe de apel că pedepsele au fost just individualizate pentru cei doi inculpaţi, în raport de pericolul social al faptelor comise şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.
În legătură cu revocarea liberării condiţionate, s-a arătat că dispoziţiile art. 61 C. pen., lasă la aprecierea instanţei revocarea sau menţinerea liberării condiţionate, ori în prezenta cauză s-a apreciat că nu se justifică revocarea liberării condiţionate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul P.M.
Parchetul a criticat hotărârile pronunţate cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.M. şi B.A., omisiunea instanţelor de aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi luarea greşită a măsurii confiscării în cauză.
S-a arătat de parchet că inculpaţii au fost surprinşi în flagrant cu droguri asupra lor, astfel că reţinerea de circumstanţe atenuante cu motivarea că aceştia au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, este nejustificată.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., este obligatorie, fie în sensul menţinerii sau al revocării liberării condiţionate.
Cu privire la măsura confiscării cantităţilor de 0,09 gr heroină, aceasta s-a dispus în mod nejustificat, întrucât cantitatea de drog s-a consumat în procesul analizelor de laborator.
Inculpatul P.M. nu a motivat recursul declarat.
Examinând recursurile declarate în cauză, se constată următoarele:
Instanţa de fond în mod nejustificat a reţinut în favoarea inculpaţilor P.M. şi B.A. circumstanţe atenuante.
Inculpaţii au fost surprinşi în flagrant cu droguri asupra lor, astfel că poziţia acestora de a nu contesta această situaţie, nu poate conduce la reţinerea de circumstanţe atenuante. Declaraţiile sincere ale inculpaţilor nu au servit nemijlocit la stabilirea adevărului în cauză.
Pe de altă parte, din cazierul inculpatului P.M. rezultă că în perioada minoratului a suferit 2 condamnări pentru infracţiunea de furt calificat.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul minor B.A., acesta este cercetat în stare de arest pentru săvârşirea unei tâlhării.
Toate aceste aspecte caracterizează negativ persoana fiecărui inculpat, astfel că primul motiv de recurs al parchetului este întemeiat, urmând a se dispune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor şi a le aplica pedepse orientate la limita minimă a textului de lege sancţionator.
În legătură cu al doilea motiv de recurs al parchetului se constată că, prin sentinţa penală nr. 2940 din 12 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti inculpatul P.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare.
La data de 6 iunie 2001, inculpatul a fost liberat condiţionat, restul de pedeapsă neexecutat fiind de 74 de zile. Inculpatul a săvârşit prezenta infracţiune la 3 august 2001, pe timpul liberării condiţionate, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată la data de 20 august 2001.
În raport de dispoziţiile art. 61 C. pen., revocarea liberării condiţionate nu era obligatorie, dar instanţa trebuia să se pronunţe fie sub aspectul menţinerii liberării condiţionate, fie al revocării acesteia.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa nu echivalează cu menţinerea liberării condiţionate.
Sub acest aspect, hotărârile pronunţate sunt supuse casării urmând a se dispune menţinerea liberării condiţionate pentru inculpatul P.M., având în vedere gravitatea faptei pentru care este judecat în prezenta cauză.
Şi cel de al treilea motiv de recurs al parchetului este întemeiat.
Din moment ce cantitatea de 0,09 grame heroină ridicată de la inculpatul P.M. a fost consumată în procesul analizelor de laborator, instanţa greşit a dispus confiscarea acestei cantităţi de heroină.
Faţă de cele reţinute, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet şi a casa hotărârile atacate în sensul celor reţinute.
În legătură cu recursul declarat de inculpatul P.M., faţă de împrejurarea că acesta nu a atacat sentinţa instanţei de fond cu apel, urmează a-l respinge ca inadmisibil.
Se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.A. să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 524/ A din 30 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii P.M. şi B.A.
Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 425 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor P.M. şi B.A., omisiunea de a se pronunţa asupra liberării condiţionate dintr-o pedeapsă anterioară pentru inculpatul P.M. şi aplicarea greşită a măsurii confiscării pentru cantitatea de 0,09 gr heroină.
Înlătură circumstanţele atenuante reţinute pentru P.M. şi B.A.
Majorează pedeapsa pentru P.M. de la un an închisoare, la 2 ani închisoare.
Menţine liberarea condiţionată pentru restul de 74 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 791 din 14 martie 2001 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
Majorează pedeapsa pentru B.A. de la 6 luni închisoare, la un an închisoare.
Înlătură măsura confiscării cantităţii de 0,09 grame heroină.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul B.A. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1910/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1912/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
