CSJ. Decizia nr. 1915/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1915/2003
Dosar nr. 495/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 20 august 2002, Tribunalul Călăraşi l-a condamnat pe inculpatul S.N. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că inculpatul, a pătruns pe timp de noapte şi prin efracţie în locuinţa părţii vătămate C.Z.G. de unde a sustras bunuri în valoare de aproximativ 1.960.000 lei şi suma de 400.000 lei.
Pentru că partea vătămată l-a prins pe inculpat în momentul în care acesta încerca să iasă pe uşă, pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a-şi păstra bunurile sustrase, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu pumnul în faţă, după care a fugit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul S.N., care au criticat soluţia instanţei sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, parchetul solicitând majorarea, iar inculpatul reducerea.
Prin Decizia penală nr. 823/ R din 16 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa atacată şi în fond a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la un an şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând în esenţă reducerea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă constată că, instanţa de apel, în mod judicios a ţinut cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, atât acele elemente ce circumstanţiază în mod favorabil persoana inculpatului – lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră -, atunci când i-au aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, dar în acelaşi timp, a ţinut cont şi de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite – tâlhărie în formă gravă -, modalitatea în care aceasta a fost comisă – pe timp de noapte, prin efracţie, asupra unei persoane despre care ştia că locuieşte singură, soţul fiind arestat şi văzând că a primit nişte bani de la poştaş – atunci când a aplicat pedeapsa în cuantumul arătat, situaţii în care, cum în cauză nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, recursul urmează a fi respins, ca atare.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 3 iulie 2002 la 15 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N., împotriva deciziei penale nr. 823/ R din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 3 iulie 2002 la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1913/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1918/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
