ICCJ. Decizia nr. 205/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 205

Dosar nr.5209/2003

Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.205 din 24 martie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul B.C. a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin. (3) C. pen.

Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 iulie 2002 la zi şi l-a obligat la 50.000.000 lei daune morale câtre partea civilă Tănase Cornelia Mariana, la 200.000 lei contravaloarea raportului de expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut în fapt că în noaptea de 19/20 iulie 2002 a acostat pe minora T.C.M. în vârstă de 12 ani, ce se întorcea de la discoteca din localitate Scăeşti, pe care a condus-o prin constrângere în incinta târgului comunal şi pe o masă a încercat să întreţină raport sexual, după ce a dezbrăcat-o. Ţipetele părţii vătămate au fost auzite de martorul M.P. care a intervenit şi l-a lovit cu un băţ peste picioare în timp ce era deasupra părţii vătămate şi l-a determinat astfel să întrerupă activitatea infracţională şi să fugă.

Prin Decizia penală nr.461 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpat, s-a desfiinţat parţial sentinţa penală în sensul că prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor menţionate şi s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 200.000 lei, contravaloarea onorariului de expertiză medico-legală (care fuseseachitat anterior).

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. (14) C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

La aplicarea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în care sens a ţinut seama de gradul sporit de pericol social al faptei penale comise cât şi a persoanei inculpatului (tânăr, la prima abatere, a avut o conduită sinceră, a fost de acord cu pretenţiile civile) astfel că pedeapsa stabilită sub limita minimă ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.

În consecinţă urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul B.C.împotriva deciziei penale nr.461 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi alarestării preventive de la 21 iulie 2002la14 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi14 ianuarie2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 205/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen. Recurs