CSJ. Decizia nr. 2026/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2026/2003
Dosar nr. 3147/2002
Sedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 28 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti,secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.V. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a hotărât revocarea liberării condiţionate pentru restul de 198 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1565/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, dispunând contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor sus-arătate.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2001 la zi.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în noaptea de 28 septembrie 2001, în timp ce se afla în locuinţa părţii vătămate Z.M., prin violenţă şi ameninţare cu un cuţit a deposedat-o de un radiocasetofon marca Trident în valoare de 1.750.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 317 din 6 iunie 2002, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa atacată în sensul că a constatat aplicate dispoziţiile art. 61 C. pen., în raport de restul de 198 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 43/2000 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3888/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a individualizat corect pedeapsa aplicată.
Cu privire însă la indicarea hotărârii din care rezultă restul de pedeapsă rămas neexecutat şi faţă de care s-a dispus revocarea liberării condiţionate, instanţa în mod eronat a menţionat sentinţa penală nr. 1565/1998 a Judecătoriei sectorului 5, în loc de sentinţa penală nr. 43/2000 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3888/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Declarând recurs, inculpatul a criticat atât hotărârea primei instanţe cât şi cea a instanţei de apel cu privire la greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.
Recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptei este legală.
Pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare a fost just individualizată în raport de gradul de pericol social concret al faptei, evidenţiat de împrejurările şi modul în care a fost comisă, de urmările acesteia şi de datele şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului atitudinea relativ sinceră pe parcursul procesului penal şi că este recidivist, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Aşa fiind, motivul de casare analizat este neîntemeiat.
Cum alte motive de casare a hotărârilor susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 38515 alin.(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 septembrie 2001 la 18 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 317 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2001 la 18 aprilie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 2023/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2028/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
