CSJ. Decizia nr. 2037/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2037/2003
Dosar nr. 3216/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Partea vătămată I.M. a formulat, la 21 aprilie 2000, plângere prealabilă împotriva inculpatului S.C. şi pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., susţinând că inculpatul a intrat în posesia cazierului său judiciar, din care rezulta că a fost condamnat în anul 1996 pentru săvârşirea unei infracţiuni silvice, şi a publicat în ziarul G., din 17 martie 1999, articolul „La noi, I.M. face legea”, în care a afirmat că este „un infractor de drept comun”.
Judecătoria Târgu Cărbuneşti, prin sentinţa penală nr. 3160 din 22 decembrie 2000, printre altele, a condamnat pe inculpat la 700.000 lei amendă pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
La adoptarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că inculpatul a publicat cazierul părţii vătămate şi a afirmat, pe baza acestuia, că I.M. „este infractor de drept comun”, fapt de natură a-l supune dispreţului public.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Gorj, prin Decizia penală nr. 382 din 2 aprilie 2001.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie se critică hotărârile despre care s-a amintit mai sus, în partea referitoare la condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie din data de 17 martie 1999, susţinându-se că prima instanţă, şi pe cale de consecinţă, şi instanţa de recurs au pronunţat soluţia amintită, cu încălcarea legii, deoarece sesizarea instanţei pentru această infracţiune, cauza fiind promovată la plângere prealabilă, s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen. şi, ca atare, inculpatul nu poate fi condamnat. De asemenea, se susţine că soluţia amintită este greşită şi prin aceea că faptei imputată inculpatului îi lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de calomnie, respectiv intenţia.
Examinând hotărârile atacate şi actele dosarului în raport cu motivele recursului în anulare, se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (2) C. pen., acţiunea penală pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută în acest articol, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., în cazul acestei infracţiuni, plângerea prealabilă se adresează instanţei.
Prin art. 284 alin. (1) C. proc. pen., se dispune ca în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de două luni, din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că partea vătămată s-a adresat cu plângere pentru fapta de calomnie, din 17 martie 1999, la judecătorie, la data de 21 aprilie 2002.
Rezultă, de asemenea, că partea vătămată şi inculpatul se cunosc, fiind din aceeaşi localitate şi, mai mult, colegi de serviciu.
Deosebit de aceasta, este demonstrat faptul că partea vătămată a cunoscut fapta săvârşită la 17 martie 1999 şi autorul acesteia, întrucât, la 14 aprilie 1999, a publicat un drept la replică în legătură cu aceasta.
Cum în raport cu cele arătate, partea vătămată trebuia să depună plângerea prealabilă la judecătorie până cel mai târziu la 17 mai 1999, când se împlinea 2 luni de la expirarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că plângerea prealabilă a fost introdusă tardiv, ceea ce potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constituie un impediment legal pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, şi, ca atare, soluţia ce se poate pronunţa, în raport cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi decât aceea a încetării procesului penal, instanţa nu este îndreptăţită ca, într-o asemenea situaţie, să dispună examinarea în fond a faptei.
O altă soluţie decât aceea a încetării procesului penal ar fi contrară legii, întrucât ar duce la inaplicabilitatea art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., pentru cazul când se constată lipsa unei condiţii esenţiale pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar încălca principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de strictă interpretare şi aplicare.
De aceea, hotărând în sensul condamnării inculpatului pentru infracţiunea de calomnie, în loc de a dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât prima instanţă, cât şi instanţa de recurs, au pronunţat soluţii cu încălcarea legii.
Pentru aceste consideraţii, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului S.C. pentru infracţiunea de calomnie săvârşită la 17 martie 1999 şi a se dispune încetarea procesului penal pentru această infracţiune în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., răspunderea penală fiind înlăturată prin neintroducerea în termen a plângerii referitoare la sesizarea instanţei.
Faţă de această soluţie ce urmează a fi dată, examinarea celuilalt motiv al recursului în anulare prin care se solicită examinarea în fond a faptei în discuţie, a devenit inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 3160 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi deciziei penale nr. 382 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul S.C.
Casează hotărârile atacate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva sus-menţionatului inculpat pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., plângerea prealabilă a părţii vătămate I.M., fiind formulată tardiv.
Obligă partea vătămată să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2035/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 204/2003. Penal → |
|---|
