CSJ. Decizia nr. 2034/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2034/2003
Dosar nr. 1220/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1119/P/2000, din data de 17 noiembrie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului I.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1), art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul I.D., primar al comunei Bâlteni, judeţul Gorj, a pretins şi primit suma de 3.500.000 lei, pentru a permite reprezentanţilor cultului penticostal din comuna respectivă, să folosească în interesul comunităţii materialele rezultate din demolarea unei hale metalice, situate în punctul Baltazar, sat Cocoreni.
S-a reţinut, totodată, că inculpatul nu a luat măsuri de inventarierea halei respective tocmai cu scopul de a obţine foloase personale în urma valorificării acesteia şi că a omis să precizeze în cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare cu nr. 5955 din 20 septembrie 2000, încheiat cu reprezentanţii cultului penticostal, că obiectul acestuia îl formează şi vânzarea-cumpărarea grajdului, contractul respectiv fiind refăcut în sensul că s-a adăugat şi cuvântul „anexe”.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa penală nr. 59 din 19 martie 2001, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
S-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, în cadrul S.C. P. S.R.L., cu sediul în Târgu-Jiu, şi confiscarea sumei de 3.500.000 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul I.D., criticând-o, pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia penală nr. 3 din 15 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Craiova a admis apelurile declarate, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, pe fond, a reţinut în favoarea inculpatului I.D. dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., reducând pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., de la 4 ani la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) (cu excepţia dreptului de a alege) şi c) C. pen.
A fost înlăturată măsura confiscării şi s-a dispus restituirea sumei de 3.500.000 lei către denunţătorul B.N.
Împotriva acestei din urmă decizii ca şi a sentinţei primei instanţe, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul I.D.
Parchetul şi-a motivat recursul susţinând că hotărârile pronunţate de instanţele de judecată sunt netemeinice, deoarece s-a aplicat inculpatului I.D. o pedeapsă greşit individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În mod greşit, instanţele de judecată, dând eficienţă juridică sporită unor împrejurări care ţin de persoana inculpatului I.D. (nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o bună conduită anterior săvârşirii faptei, au aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executare la locul de muncă.
Aceleaşi împrejurări au fost avute în vedere şi atunci când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă de către prima instanţă, dar şi atunci când s-au aplicat în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., de către instanţa de apel.
În recurs, se consideră că, în raport de calitatea şi atribuţiile pe care inculpatul I.D. le avea în cadrul Primăriei Bâlteni, de valoarea mare a sumei de bani pretinsă (aceasta a fost, iniţial, de 20 milioane lei) şi de insistenţa cu care inculpatul a încercat să-i determine pe membrii cultului penticostal să achiziţioneze materialele provenind din demolarea unei hale metalice situate în punctul Baltazar de pe raza comunei Bâlteni, sat Cocoreni, în schimbul unei sume de bani pe care acesta să-i folosească în scop personal, instanţele de judecată trebuiau să-i aplice acestuia o pedeapsă privativă de libertate.
Atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, care, în mod constant, a încercat să demonstreze că fapta este de fapt o înscenare pusă la cale de administratorul B.N., este de asemenea, de natură să conducă la concluzia că scopul educativ-preventiv al pedepsei, nu poate fi atins, în condiţiile executării acestuia, la locul de muncă.
Nu lipsită de relevanţă este, în acest sens, şi împrejurarea că, luarea de mită, prin limitele de pedeapsă, stabilite de legiuitor (3 - 12 ani) este una dintre cele mai grave infracţiuni precum şi faptul că, în prezent, în mod frecvent, sunt săvârşite fapte similare, de către persoane care ar trebui, dimpotrivă, să constituie un model de comportament socio-uman.
Invocând art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză şi pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti, prin care, să i se aplice inculpatului I.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pedeapsă, privativă de libertate.
În recursul său, inculpatul a arătat că ambele hotărâri sunt netemeinice şi nelegale, deoarece la data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5955 între Consiliul Local Bâlteni şi comunitatea Bisericii Penticostale, comuna Bâlteni, judeţul Gorj, nu se putea vinde şi hala metalică, întrucât aceasta nu figura în patrimoniul primăriei.
Inculpatul a mai arătat că, în timpul urmăririi penale i s-a încălcat dreptul la apărare, înregistrarea făcută pe bandă magnetică, ca şi flagrantul organizat, fiind făcute fără autorizarea autorităţii competente şi, deci, nelegale. Că, în condiţiile în care declaraţia martorului denunţător B.N. este probă singulară în dosar, că martorii S.D. şi B.D. sunt martori indirecţi, care cunosc cele declarate, din spusele denunţătorului, despre acceptarea sumei de bani, că înregistrarea audio pe bandă magnetică este nulă, efectuată cu nerespectarea art. 912 şi art. 913 C. proc. pen., că discuţia pe banda minisuport se referă la o hălângă şi nu la o hală metalică, că, în această înregistrare, denunţătorul se referă şi la două pungi de cafea, ce nu s-au dovedit a fi existat, că inculpatul nu avea cum să vândă hala metalică şi nu era atribuţia sa de serviciu să inventarieze hala, ci a Consiliului Local Bâlteni, va trebui să se constate că nu sunt dovedite fapta şi vinovăţia inculpatului, încât, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, ca nelegale şi achitarea inculpatului, pentru luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi achitarea sa, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
Examinând recursurile formulate, în raport de hotărârile atacate şi, de probe ce au stat la baza acestora, se constată că, acestea nu sunt fondate.
Instanţele au reţinut o corectă stare de fapt, au făcut o justă încadrare juridică în drept şi au individualizat just pedeapsa, respectând, contrar, susţinerilor parchetului, principiile şi criteriile individualizării, desprinse din art. 72 şi următorii C. pen.
Astfel, referindu-se la recursul parchetului, se impune a releva că, pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare, cu executare la locul de muncă, nu este mică ci corespunzătoare criteriilor de individualizare, pentru o persoană care, nu numai că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o bună conduită anterior săvârşirii faptei, dar la o vârstă relativ tânără, este posesor de studii superioare, dublu licenţiat, în Relaţii Economice Internaţionale, secţia Management şi în Construcţii, Inginerie Civilă, cu multiple şi variate participări la congrese, seminarii, reuniuni de studii, cu referate, studii de Marketing, de psihologie, pe eşantioane alese aleator, apreciat de foruri ştiinţifice interne şi străine, posesor al unor diplome şi certificate de absolvire a unor cursuri şi a unor aprecieri unanim laudative, ca cea a prefectului T.M.G., a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, ing. I.C., a preşedintelui Fundaţiei Dialog Social Târgu Jiu, ing. T.V., a directorului executiv ec. I.Ţ., al Agenţiei Judeţene pentru Ocupare şi Formare Profesională Gorj, a prof. univ. C. precum şi al unor diplome de recunoaştere a unei activităţi comunitare meritorii.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că nu se poate reţine că, în mod greşit, instanţele ar fi dat o eficienţă juridică excesivă unor împrejurări care ţin de persoana infractorului, pronunţând o pedeapsă greşit individualizată, încât, recursul parchetului va trebui privit ca nefondat şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârile atacate.
Nefondat este şi recursul declarat de inculpat.
Dincolo de orice susţineri şi interpretări ale probelor, în ideea creării de suspiciuni şi dubii cu privire la existenţa infracţiunii de luare de mită, ce i se impută inculpatului, există o certitudine aceea a găsirii plicului cu banii marcaţi, în biroul inculpatului, fapt ce se coroborează cu declaraţia martorului S.D. care a arătat că i s-au pretins bani de către inculpat.
Faptul că inculpatul, în momentul aducerii plicului şi punerii lui în sertarul biroului, nu l-a atins şi, chiar, a părăsit biroul, probabil, din precauţie, nu constituie un motiv de a se socoti infracţiunea nedovedită, atâta timp cât sunt celelalte probe care confirmă fapta, inclusiv, înregistrările audio şi video, pe bandă magnetică, autorizate de procurorul U.
Aşa fiind, şi recursul inculpatului I.D. va trebui privit ca nefondat şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se şi, sub acest aspect, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul I.D. împotriva deciziei penale nr. 3 din 15 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2033/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2035/2003. Penal → |
|---|
