CSJ. Decizia nr. 2033/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2033/2003
Dosar nr. 722/2003
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 187 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis contestaţiile la executare formulate de condamnaţii S.N.V., L.D., şi D.D.,
A descontopit pedepsele de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţiuni de import-export, prevăzută de art. 302 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la operaţiunile de vămuire a bunurilor săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă, prevăzută de art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978, 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicate condamnaţilor prin sentinţa penală nr. 4 din 15 ianuarie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, şi le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiat condiţionat restul de pedeapsă de 2 ani închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen.
În baza art. 12 C. pen., s-a constatat încetată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârii judecătoreşti cu privire la această faptă.
În baza art. 14 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 4/15.01.1998.
S-a dispus ca inculpaţii să execute în final câte 4 ani şi 6 luni închisoare, din care se deduc perioadele executate până la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor închisorii nr. 5/1998 din 22 septembrie 2001, nr. 4/1998 din 22.09.2001 şi nr. 7/1998 din 22.09.2001 şi s-a dispus emiterea unor noi mandate.
Tribunalul a reţinut că Legea nr. 30/1978 a fost abrogată prin Legea nr. 141/1997, iar fapta de sustragere de la operaţiunile de vămuire a bunurilor supuse regimului vamal constituie contravenţie, conform art. 386 lit. a) din HG nr. 629/1997.
Referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat în baza art. 302 C. pen., instanţa a constatat graţiat condiţionat restul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., instanţa a reţinut că aceasta se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul text.
Prin Decizia nr. 9 din 6 februarie 2003, Curtea Militară de Apel respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei nr. 187 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că graţierea unei pedepse nu are drept consecinţă lipsa pericolului social al faptei graţiate.
Pedepsele de câte 4 ani şi 6 luni închisoare aplicate în baza art. 323 C. pen. nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. şi, prin urmare, nu pot fi înlăturate.
Împotriva acestei decizii, condamnaţii au declarat recurs.
S-a invocat nulitatea prevăzută de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. (hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii). S-a susţinut că dispunerea executării în continuare a pedepsei de 4 ani şi 6 luni aplicată în baza art. 323 C. pen. nu este justificată, ca urmare a dezincriminării uneia dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost condamnaţi (aceea prevăzută de art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978), neputând exista numai infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. ca infracţiune unică, ci numai în concurs cu infracţiunea pentru care s-au asociat. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen. s-a susţinut că a fost graţiată şi, deci, nu ar mai prezenta pericolul unei infracţiuni.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei pentru infracţiunea rămasă a fi executată, avându-se în vedere pericolul actual redus al acestei infracţiuni în raport cu dezincriminarea unei fapte şi cu graţierea altei infracţiuni.
Examinând motivul de recurs invocat, Curtea constată netemeinicia acestuia pentru următoarele motive:
Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., se poate face contestaţie contra executării unei hotărâri penale în cazurile indicate în acest text.
Dacă pentru executarea pedepselor cu privire la care contestaţia la executare a fost admisă, contestatorii au indicat temeiurile legale prevăzute de art. 461 la lit. d) (dezincriminarea unei fapte şi graţierea restului de pedeapsă), pentru neexecutarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., contestatorii nu au indicat nici un temei legal, dintre acelea prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ori de Codul penal.
Pentru acest motiv nu au putut indica nici în motivele de recurs de ce hotărârea ar fi contrară legii (ce text de lege a fost încălcat) sau în ce a constat greşita aplicare a legii.
În realitate, prin hotărârile atacate, instanţele au aplicat corect prevederile art. 461 C. proc. pen., referitoare la contestaţia la executare, neexistând nici un argument legal ca, pe această cale, să se dispună exonerarea ori reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
Astfel, chiar dacă una dintre cele trei infracţiuni pentru săvârşirea cărora inculpaţii au fost condamnaţi, a devenit contravenţie (motiv pentru care în privinţa acesteia au încetat efectele hotărârii de condamnare), cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen., rămasă ca infracţiune în Codul penal, nu s-a dispus încetarea aceloraşi efecte, ci s-a aplicat Legea nr. 543/2002, graţiind-se condiţionat restul de pedeapsă de 2 ani rămas neexecutat.
Potrivit art. 323 C. pen., constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni. Nu se poate susţine că întrucât infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen. a fost graţiată, ea nu ar mai constitui o infracţiune, sau că întrucât Legea nr. 30/1978 a fost abrogată, implicit ar fi fost dezincriminată şi infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen.
Instanţele au aplicat corect legea dispunând executarea pedepsei aplicate în baza art. 323 C. pen., cu privire la care nu există nici un motiv de contestaţie la executare, conform art. 461 C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500.000 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnaţii S.N., L.D şi D.D. împotriva deciziei nr. 19 din 6 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2032/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2034/2003. Penal → |
|---|
