CSJ. Decizia nr. 2051/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2051/2003
Dosar nr. 4156/2001
Şedinţa publică din 22 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Prin rechizitoriul din 29 decembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
S.Şt., pentru infracţiunile de înşelăciune [(art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.)], instigare la fals intelectual (art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)), uz de fals (art. 291 C. pen.) şi fals în declaraţii (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru fiecare infracţiune;
M.E., pentru infracţiunile de fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) şi participaţie improprie la fals intelectual [(art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))].
Autorul rechizitoriului a reţinut că S.C. P.S. S.R.L. Braşov, prin administratorul S.Şt., a cumpărat, la 30 iunie 1993, Complexul turistic G.P., judeţul Tulcea de la F.C. Tulcea, cu suma de 26.000.000 le. Obiectivul respectiv a fost, apoi, vândut de S.C. P.S. S.R.L. Braşov către S.C. S.P. S.R.L. cu suma de 35.400.000 lei.
La ultima societate cumpărătoare, asociat unic fiind S.Şt., acesta la 10 octombrie 1997 a introdus la Judecătoria Babadag o acţiune civilă, prin care a solicitat să se constate că suprafaţa de 42 ha este proprietatea societăţii sale, deoarece Complexul Turistic G.P. este amplasat pe acest teren, situat pe raza localităţii Jurilovca, jud. Tulcea. Acţiunea ce a format obiectul dosarului 1544/1997, a fost soluţionată de M.E. prin sentinţa civilă nr. 1126 din 10 octombrie 1997, cu lipsa părţilor, Consiliul Local Jurilovca, F. Tulcea şi Administraţia „Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării” Tulcea, legal citate. Dintre pârâţi, A.R.B.D.D. Tulcea a trimis prin fax, la 20 octombrie 1997, o cerere prin care solicită amânarea judecăţii, deoarece consilierul juridic trebuia să se prezinte la Curtea Supremă de Justiţie, pentru a reprezenta administraţia într-o altă cauză.
Procurorul a reţinut în rechizitoriu că, deşi cererea pârâtei primită la Judecătorie Babadag pe 21 octombrie 1997, ora 3,42 AM, inculpatul M.E., a pus pe aceasta rezoluţia falsă „Pr. 22 octombrie 1997. La dosar. După trimiterea şedinţei”, pentru a justifica soluţionarea cauzei în lipsa pârâtei amintită.
A mai reţinut autorul rechizitoriului că, după soluţionarea acţiunii în constatare şi apelarea sentinţei civile nr. 1126 din 22 octombrie 1997 de către A.R.B.D.D. Tulcea, M.E., în calitatea sa de preşedinte al Judecătoriei Babadag, a determinat-o pe arhivara A.A. să facă în registrul (informativ şi apeluri) ale instanţei, menţiuni false „11 decembrie 1997, Retras apelul”, menţiuni pe baza cărora acelaşi funcţionar a aplicat pe hotărârea în cauză ştampila „definitivă şi irevocabilă” semnată de inculpat, deşi la dosarul judecătoriei, şi pârâtă, nu există o declaraţie de retragere a apelului.
Folosind hotărârea cu ştampila falsă ”definitivă şi irevocabilă”, inculpatul S.Şt. s-a prezentat la B.I.R., sucursala Braşov de unde a obţinut pentru societate, în anii 1998 şi 1999 (contract nr. 357 din 13 octombrie 1998 şi act adiţional nr. 3 din 25 august 1999) două împrumuturi în cuantum total de 975.000.000 lei, nerestituite, garantate cu cele 42 ha teren aflat pe raza localităţii Jurilovca, jud. Tulcea, despre care a declarat că este proprietatea S.C. P.S. S.R.L. Braşov, cu toate că la data de 30 aprilie 1998, judecătoria îi solicitase restituirea sentinţei civile nr. 1126 din 22 noiembrie 1997, pe care din eroare fusese aplicată în fals ştampila „definitivă şi irevocabilă”. Cu aceeaşi adresă, judecătoria, M.E. a făcut cunoscut lui S.Şt. că nu se găseşte declaraţia A.R.B.D.D. Tulcea de retragere a apelului, faţă de care situaţie, dosarul nr. 1544/1997 a fost înaintat Tribunalului Tulcea pentru soluţionarea apelului.
Prin Decizia civilă nr. 324 din 30 iunie 1998, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1061/1998, instanţa a admis apelul A.R.B.D.D. Tulcea, a schimbat în totalitate sentinţa civilă nr. 1126 din 22 octombrie 1997 a Judecătoriei Babadag şi a respins, ca nefondată acţiunea în constatare introdusă de S.P. Braşov S.R.L., Decizia menţinută şi de Curtea de Apel Constanţa.
De reţinut că S.C. S.P. S.R.L. Braşov a fost legal citată la judecarea apelului şi a fost reprezentată de avocatul P.V., angajat în această fază a procesului civil.
De asemeni, mai este de reţinut că, anterior demersurilor făcute de S.Şt., acesta a încheiat cu A.R.B.D.D. Tulcea un protocol, în care s-a făcut precizarea S.C. S.P. S.R.L.”, reprezentată prin inculpat, „recunoaşte că terenul ce face obiectul dosarului nr. 1544/1997, aflat pe rolul Judecătoriei Babadag, „este domeniu public de interes naţional şi se angajează să folosească acest teren conform destinaţiei sale, cu respectarea legislaţiei în vigoare”.
Prin sentinţa penală nr. 8/ P din 27 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, în baza art. 333 C. proc. pen., s-a desesizat şi s-a restituit dosarul procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru a completa urmărirea penală, care în faţa instanţei nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, deoarece: trebuie făcute investigaţii în rândul funcţionarilor de la A.R.B.D.D.
Tulcea, existenţi în perioada 22 octombrie - 11 decembrie 1997, pentru a se stabili dacă a existat, în realitate, adresa nr. 7812/ A.R.B.D.D. din 8 decembrie 1997, emisă de administraţia citată şi dacă a fost depusă la Judecătoria Babadag, în care scop; va fi expertizat documentul în cauză pentru a fi identificată maşina de scris la care a fost dactilografiat;
- va fi identificată persoana care a făcut menţiunea olografă 7812/ A.R.B.D.D. din 8 decembrie 1997, pe documentul respectiv;
- vor fi identificaţi autorii care au redactat şi cel care a dactilografiat acest document, cât şi cel care l-a semnat;
- vor fi audiate persoanele identificate prin mijloacele de probă amintite în legătură cu faptele constatate.
- trebuie făcute investigaţii în rândul personalului A.R.B.D.D. Tulcea,
- existent la 21 octombrie 1997, pentru a stabili ora la care a fost transmisă, prin fax, cererea 7278/ A.R.B.D.D. din 20 octombrie 1997, la Judecătoria Tulcea, unde a fost înregistrată la 21 octombrie 1997, ora 03,42 AM, precum şi în rândul personalului instanţei pentru a se stabili când (înainte ori după şedinţa de judecată din 22 octombrie 1997) a fost predat inculpatului M.E. acest document.
- trebuie făcute investigaţii în rândul personalului Judecătoriei Babadag, existent la 14 ianuarie 1998, pentru a stabili împrejurările în care a fost semnată de către M.E. dispoziţia de investire a sentinţei civile nr. 1126 din 22 octombrie 1997, pronunţată în dosarul 1544/1997 al Judecătoriei Babadag.
Menţine măsurile asiguratorii dispuse în cauză de către organul de urmărire penală şi prima instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal au declarat recurs parchetul şi inculpatul M.E.
Prin recursul declarat de parchet, sentinţa este criticată ca netemeinică şi nelegală pentru: greşita evaluare a probelor, în special pentru eronata reţinere a faximilului publicat în ziarul „A.” ca având caracteristicile unui document oficial şi pe baza căruia s-a dispus efectuarea unor expertizări care să ateste, fie antecitaţia acestuia, fie existenţa infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Tot ca urmare a eronatei aprecieri, se mai arată în recursul parchetului, a probelor administrate, se mai cere prin sentinţă a se clarifica împrejurările de fapt în care a apărut facsimilul sus-menţionat, a comunicării prin fax a cererii de amânare a judecăţii, precum şi a împrejurărilor privitoare la investirea cu formula definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 1126/1997, deşi probatoriul de la urmărirea penală, în detaliu, lămureşte aceste elemente şi date ale situaţiei de fapt.
Inculpatul M.E., nu şi-a motivat în scris recursul declarat şi nici nu s-a prezentat personal pentru susţinerea orală, pentru ca nici prin avocatul ales să nu depună nici un fel de note scrise, nici atunci când s-a dat un termen pentru acest considerent.
Acest inculpat recurent, prin avocatul ales, pe parcursul judecării recursurilor de faţă, a invocat doar, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 lit. c) C. proc. pen. şi care cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a fost admisă şi astfel s-a suspendat judecarea recursurilor până la soluţionarea excepţiei, prin încheierea din 17 mai 2002.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 295 din 7 noiembrie 2002, a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de inculpatul M.E., în dosarul de faţă, privind dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Examinându-se probele administrate în cauză, în raport de criticile formulate de către parchet şi faţă de motivele pentru care instanţa de fond, a dispus restituirea dosarului, indicând totodată împrejurările, faptele şi mijloacele prin care trebuie completată urmărirea penală, Curtea, constată că sentinţa penală atacată, este dată prin nesocotirea acestora, aşa încât este nefondată.
Astfel, la urmărirea penală, s-au verificat şi lămurit împrejurările apariţiei şi publicării în presă, în facsimil, a pretinsei, declaraţii de retragere a apelului formulat de A.R.B.D.D. Tulcea, în dosarul nr. 362/P/1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi nicidecum nr. 7812 din 11 noiembrie 1997.
În administrarea probelor în orice cauză penală şi în orice fază procesuală ne-am afla, nu trebuie avut în vedere, decât obiectul, şi care trebuie probat prin mijloacele de probă, permise de lege.
Ori, în cauză, nici unul dintre inculpaţi nu au depus ca probă în apărare, nici în dosarul penal şi nici în dosarul civil, colajele publicate în presă, şi care deci nu fac obiectul acestui dosar, cu atât mai mult, cu cât este probată lipsa unui original.
Invocarea de către inculpaţi a celor publicate în presă, este o apărare indirectă a acestora, dar fără temei real şi pe care inculpatul S.Şt. a folosit-o şi pentru menţinerea în eroare a părţii civile, B.I.R.
Faţă de întreg probatoriul, comportamentul nesincer al făptuitorilor, de zădărnicire a aflării adevărului nu constituie decât un plus la manoperele dolozive alături de cele folosite, la încheierea contractului de credit bancar, sau altfel spus, pot constitui circumstanţe de agravare, a răspunderii penale a acestora.
Este de asemenea probat în dosar că A.R.B.D.D. Tulcea a înregistrat, cererea de amânare, la 20 octombrie 1997, expediată fiind prin fax (unic aparat la Judecătoria Babadag instalat în biroul preşedintelui, inculpatul M.E. şi care recepta direct corespondenţa prin fax), iar documentul ridicat din dosarul nr. 1544/1997 şi confirmat de procuror, are imprimată menţiunea „Octombrie 21 1997 03:42 AM”
Deci, consemnată oficial pe fax ora „03:42 AM”, se atestă fără nici un dubiu că inculpatul M.E. a avut documentul pe întreaga zi de lucru de la 21 octombrie 1997, precum şi în ziua următoare până la intrarea în şedinţa de judecată şi după sfârşitul acesteia, la deliberare şi la pronunţarea minutei.
Apoi nu poate fi omisă, nici împrejurarea prin care se dovedeşte fără dubiu că, nu există nici o cerere de investire cu menţiunile, definitivă şi irevocabilă (timbrată legal) şi care să poarte avizul preşedintelui instanţei (inculpat M.E.) în privinţa sentinţei civile nr. 1126 din 22 octombrie 1977.
Aşa fiind şi rezumând cele examinate, Curtea reţine că sentinţa penală nr. 8/ P din 27 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, este dată în vădită contradicţie cu probele dosarului şi ca atare acestea, nu o justifică.
În consecinţă, recursul parchetului urmează a fi admis, casată hotărârea atacată şi trimisă cauza pentru continuarea judecării, dar de către o altă instanţă egală în grad, potrivit art. 38515 pct. 2, lit. c), alin. (1) şi (4) C. proc. pen., interesele justiţiei cerând aceasta.
Faţă de cele analizate în examinarea recursului parchetului şi în raport de nemotivarea recursului nici în scris şi nici oral, formulat de inculpatul M.E., acesta urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 8/ P din 27 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii M.E. şi S.Şt.
Casează sentinţa atacată şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (1) şi (4) C. proc. pen., trimite cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel Bacău.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva sentinţei penale nr. 8/ P din 27 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2052/2003. Penal. Art.248 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
