CSJ. Decizia nr. 2266/2003. Penal. Art.215 alin.4, 5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2266/2003
Dosar nr. 4839/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul P.A. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.
S-a aplicat art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată S.C. A. S.A. Galaţi, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a anulat fila C.E.C. seria K 019000053555.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, din faza cercetării judecătoreşti, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 202/P/1999 a fost trimis în judecată inculpatul P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.
Pe baza probelor administrate, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În baza unei tranzacţii intervenite între inculpatul P.A., administrator al S.C. R.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea şi martora T.T., administrator al S.C. V.T. S.R.L. Constanţa la data de 1 noiembrie 1998, primul a achiziţionat de la aceasta din urmă, un număr de 1650 foi de tablă zincată, în valoare de 107.000.000 lei.
Pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a plătit în numerar suma de 7.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 100.000.000 lei a emis fila C.E.C. seria K 01900005355, scadentă la 25 noiembrie 1998, asupra B.I.R., sucursala Vâlcea, unde-şi avea contul deschis.
Ulterior încheierii tranzacţiei, reprezentanţii S.C. V.T. S.R.L. Constanţa, la data de 1 noiembrie 1998, primul a achiziţionat de la aceasta din urmă un număr de 1650 foi de tablă zincată, în valoare de 107.000.000 lei.
Pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a plătit în numerar suma de 7.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 100.000.000 lei a emis fila C.E.C. seria K 01900005355, scadentă la 25 noiembrie 1998, asupra B.I.R., sucursala Vâlcea, unde îşi avea contul deschis.
Ulterior încheierii tranzacţiei, reprezentanţii S.C. V.T. S.R.L. Constanţa, de comun acord cu administratorul S.C. A. S.A. Galaţi, faţă de care aveau o datorie, preexistentă, în convenit ca stingerea acestei datorii să se facă prin remiterea filei C.E.C. completată de inculpatul P.A.
În consecinţă, la data de 30 noiembrie 1998, S.C. A. S.A. Galaţi a introdus spre decontare la B.R.D., sucursala Galaţi, fila C.E.C., aceasta fiind refuzată la plată, de către B.I.R., sucursala Rm. Vâlcea, din lipsă de disponibil.
În urma verificărilor efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că S.C. R.I. S.R.L. Rm. Vâlcea, societate administrată de către inculpat, se afla în situaţia unor incidente de plăţi, iar instrumentul în cauză, respectiv, fila C.E.C. emisă de inculpat, fusese anulată. Aceste aspecte îi fuseseră comunicate inculpatului, astfel, încât, în momentul emiterii filei C.E.C., inculpatul ştia că nu are disponibil în cont, că, societatea sa era în încetare de plăţi şi instrumentul în cauză, respectiv fila C.E.C. emisă de inculpat, fusese anulată. Toate acestea dovedesc reaua credinţă a inculpatului, în momentul încheierii contractului.
Vinovăţia inculpatului este dovedită, iar situaţia de fapt reţinută se probează cu adresa B.R.D. Galaţi, fila C.E.C., adresa privind refuzul la plată, declaraţiile martorilor M.C., A.T., C.L.S., T.T., audiaţi în faza de urmărire penală şi, parte din ei, şi în faza cercetării judecătoreşti.
Inculpatul nu a putut fi audiat pe parcursul procesului penal, acesta sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească.
În drept, fapta inculpatului P.A. de a emite la data de 1 noiembrie 1998, un C.E.C., în sumă de 100.000.000 lei, asupra B.I.R., sucursala Rm. Vâlcea, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, tribunalul va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea şi împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită, valoarea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu are antecedente penale, dar şi faptul că, s-a sustras, în mod repetat şi constant, de la cercetarea judecătorească.
Inculpatul P.A., prin apărător ales, a formulat cerere de apel peste termen invocând art. 361 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea sentinţei penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi, pronunţată cu lipsă de procedură, deoarece atât în timpul urmării penale, cât şi al judecăţii, a fost citat la o adresă veche, la care nu mai locuia, locuinţa fiind vândută de el şi soţia, de care, ulterior, a divorţat, plecând în Franţa, unde se află şi în prezent.
Deşi, manifestându-şi disponibilitatea asupra căii de atac, inculpatul a optat asupra apelului peste termen, ale cărui condiţii le considera îndeplinite, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 477 din 17 septembrie 2002 a secţiei penale, s-a considerat sesizată cu o cerere de repunere în termenul de apel (ceea ce nu este exact), respingând-o, inclusiv, apelul, pe care l-a considerat tardiv.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, care, a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, totodată şi casarea sentinţei penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi, pentru că:
1. Atât la fond, cât şi, în apel, judecata a avut loc în lipsa sa, pentru fond, fiind citat la o altă adresă, decât cea la care locuia, iar pentru apel, fără citarea la locul de deţinere, deşi era reţinut în Franţa, în vederea unei eventuale extrădări, motiv de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.;
2. Deşi a formulat apel peste termen, conform art. 365 C. proc. pen., acesta a fost soluţionat pe un alt temei, pentru a putea fi respins, motiv de recurs, încadrabil în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
3. Pedeapsa aplicată, este exagerat de mare, în raport de circumstanţele personale (faptul că este inculpat primar, nu s-a sustras de la urmărire şi judecată, etc.) şi, mai ales, de legea mai favorabilă, apărută, respectiv, OUG nr. 207, motiv, încadrabil, în art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 20 C. proc. pen.
Examinând criticile aduse de inculpat deciziei recurate, se constată că, într-adevăr, primele două motive de recurs, sunt întemeiate.
Astfel, din practicaua deciziei penale nr. 477 din 17 septembrie 2002, rezultă că la data soluţionării apelului, inculpatul n-a fost prezent la judecată, fiind arestat în Franţa, în vederea soluţionării unei cereri de extrădare, făcute de autorităţile statului român, apelul fiind soluţionat, cu încălcarea art. 314 C. proc. pen., potrivit căruia: „Judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere” şi „Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie supusă casării, în baza cazului de recurs, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 (judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii)”.
Pe de altă parte, şi cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat.
Examinarea cererii de apel introduse de inculpat împotriva deciziei, arată că acesta a fost caracterizat, în mod expres, fără nici un echivoc, drept un apel peste termen, şi nu drept o solicitare de repunere în termenul de apel.
În atare situaţie, procedeul instanţei de a caracteriza juridic, altfel, calea de atac promovată de inculpat, contrar voinţei acestuia şi prin înlăturarea eficienţei juridice, pe care, aceasta ar fi avut-o, face şi ea Decizia casabilă, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, de natură a garanta drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului), încât, recursul va trebui privit ca fondat şi sub acest aspect.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei atacate, ca fondat şi a-l admite, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casând Decizia atacată şi trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru judecarea apelului peste termen, formulat de inculpat.
În funcţie, de soluţia pe care instanţa de apel, o va da căii de atac introduse de inculpat, se va pronunţa ori nu, şi asupra modului, de realizare a individualizării pedepsei, criticată de inculpat prin cel de-al treilea motiv de recurs, prematur, de analizat de această Curte, în această fază a procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 477 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru judecarea apelului peste termen, formulat de inculpatul P.A. împotriva sentinţei penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2265/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
