CSJ. Decizia nr. 2268/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2268/2003
Dosar nr. 874/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218 din 5 septembrie 2002, Tribunalul Argeş, secţia penală, a condamnat pe inculpatul V.N.D. la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a admis în parte cererea de despăgubiri şi a obligat pe inculpat să plătească părţilor civile L.G. şi L.M. suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit, corp delict.
S-a reţinut că, în data de 20 octombrie 2001, în jurul orei 2,00, pe fondul unui conflict cu victima L.D.N., inculpatul a aplicat acesteia o lovitură, în zona toracică, cu un cuţit, după care a plecat acasă unde a spălat petele de sânge de pe obiectul folosit.
Prin raportul de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne ce a intervenit în urma unui traumatism toracic forte prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, între leziunile traumatice şi deces existând legătură de cauzalitate.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel atât inculpatul, cât şi părţile civile.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, arătând că în mod greşit nu a fost reţinută scuza provocării, în raport de împrejurarea că avea temere faţă de victima care îl agresase de mai multe ori.
Părţile civile au susţinut că în mod greşit daunele, dovedite, nu au fost acordate în limita cuantumului precizat prin declaraţia de constituire de parte civilă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 28/ A din 30 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de părţile civile, a desfiinţat sentinţa atacată numai în latura civilă şi a majorat despăgubirile civile la suma de 41.350.000 lei.
Prin aceeaşi decizie, apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de control a reţinut că părţile civile au dovedit efectuarea de cheltuieli mai mari, cu înmormântarea şi pomenile ulterioare.
Referitor la apelul declarat de inculpat, s-a reţinut că nu există nici o dovadă a vreunui act de violenţă sau alt act care să aducă o atingere gravă a demnităţii inculpatului sau altă acţiune ilicită la care victima să fi recurs, ea prima, în momentul în care a avut loc cearta.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât inculpatul, cât şi părţile civile.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul declarat, la termen, prin apărător, invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., Reiterând motivele apelului, s-a arătat că între inculpat şi victimă a existat o situaţie conflictuală mai veche, cu referire la conflictul avut cu o săptămână înainte la o cununie civilă, că în noaptea respectivă a fost înjurat la discotecă, lovirea cu cuţitul a părţii vătămate fiind o reacţie la atacul acesteia. Totodată, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, pedeapsa aplicată este mult prea severă.
Părţile civile au arătat că suma acordată de către instanţa de apel este dovedită, dar solicită şi daune morale.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursurile părţilor civile se constată că acestea au solicitat la instanţa de fond suma de 100.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, din care s-au acordat 15.000.000 lei. Instanţa de apel, pe baza probelor cu acte administrate, a majorat despăgubirile civile la suma de 41.350.000 lei. Pe parcursul procesului penal, până în recurs, părţile civile nu au solicitat daune morale, astfel încât, critica formulată este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului, susţinerile acestuia privitoare la debutul conflictului nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.
Existenţa unor certuri mai vechi între inculpat şi victimă este dovedită în cauză, însă nici una din probele administrate nu susţine faptul declanşării conflictului, în acea noapte, de către victimă.
Or, esenţială pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este împrejurarea ca, în momentul ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei.
Cum în cauză nu este dovedită îndeplinirea condiţiilor legale privind săvârşirea infracţiunii sub influenţa unei puternice tulburări sau emoţii, determinarea acestei stări sufleteşti a inculpatului de o provocare din partea victimei şi această provocare să se fi produs prin una din modalităţile, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în mod corect instanţele nu au reţinut scuza provocării, aşa încât, recursul este nefondat sub aspectul acestei critici.
Totodată, aplicând inculpatului o pedeapsă situată spre limita minimă prevăzută de norma incriminatoare, instanţa a făcut o justă individualizare a acesteia, luând în considerare gravitatea faptei, dar şi persoana inculpatului care este tânăr şi nu are antecedente penale, aşa încât, şi această critică se constată ca fiind neîntemeiată.
Examinând cauza în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri de casare care, luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârii pronunţate.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpatul V.N.D. şi părţile civile L.G. şi L.M., ca nefondate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata executată în arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.N.D. şi de părţile civile L.M. şi L.G. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 octombrie 2001, la 15 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi pe recurentele părţi civile la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2269/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
