CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2267/2003
Dosar nr. 5310/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 620 din 20 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5021/2001, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei O.V. din infracţiunea, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpata O.V. la pedeapsa de 25 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 2 aprilie 2001, la zi.
În baza art. 116 alin. (2) şi (3) C. pen., a interzis inculpatei dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata O.V. la plata sumei de 545.000 lei plus dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârilor şi până la achitarea acesteia către Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti.
A luat act, că Spitalul de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 20 decembrie 2000, l-a opărit cu apă clocotită pe concubinul său, P.I., provocându-i leziuni datorită cărora a decedat la 28 decembrie 2000.
Astfel, în 19 decembrie 2000, P.I., zis „N”. şi O.V. cunoscută ca „V.” care erau în relaţie de concubinaj de circa 2-3 luni, s-au întâlnit într-un bar din zona Gării de Nord cu numitul I.C., zis „P.”
După ce au consumat împreună băuturi alcoolice, P.I. i-a propus numitului I.C. să meargă la locuinţa din zona Gării Basarab, pentru a întreţine raporturi sexuale cu O.V.
Fiind în stare de ebrietate I.C. a acceptat şi s-au deplasat toţi trei la adresa mai sus-menţionată, unde au început să consume băuturi alcoolice pe care I.C. le adusese într-o sacoşă.
Fiind în stare de ebrietate, I.C. a adormit la masă, constatând dimineaţa că îi lipseşte suma de 300.000 lei din buzunarul hainei, după care a solicitat lui P.I. şi O.V. să-i restituie suma.
Întrucât aceştia doi au început să se certe, în jurul orelor 9,30 – 10,00, I.C. a plecat spre locuinţa sa, iar scandalul a fost aplanat de vecinii deranjaţi.
După cum a rezultat din probe, în data de 20 decembrie 2000 spre 21 decembrie 2000, după ce s-au certat, O.V. a aruncat apa clocotită asupra numitului P.I. provocându-i arsuri grave şi ulterior părăsindu-l.
De Crăciun, martorul C.C., observând lipsa lui P.I. de la barul unde consuma băuturi alcoolice, s-a dus în vizită la acesta. A intrat în casă văzând uşa descuiată, iar când a intrat a remarcat că acesta avea „partea dreaptă a feţei arsă şi plină de sânge. Tot patul şi cearceafurile erau pline de sânge”.
Martorul a precizat „N. avea arsuri pe piept şi se văita de durere. Nu am observat lovituri sau împunsături de cuţit pe corpul lui N.”
În continuare martorul a arătat că N. a spus că „V., concubina sa, a aruncat o oală cu apă clocotită aflată pe reşou, pe el, opărindu-l mai ales pe faţă, pentru că se certaseră şi o bătuse pe aceasta după ce furase nişte bani de la I.C.”
A mai rezultat că lumina era aprinsă şi totul era răvăşit.
Martorul a înţeles că victima a stat singură din 20 decembrie 2000 până la sosirea sa, în 25 decembrie 2000, iar V., după ce l-a opărit, a plecat închizând uşa, lăsându-l fără apă şi mâncare.
Văzând în ce situaţie se află prietenul său, martorul a mers la unul din vecini şi a telefonat la serviciul Ambulanţei Bucureşti.
Salvarea a venit foarte repede şi l-a transportat pe P.I. la Spitalul Clinic de Urgenţă, unde la 28 decembrie 2000 a decedat.
În drum spre spital, în maşina Salvării, victima a povestit din nou cum a fost „opărit” de către „V.”, cele spuse fiind consemnate de către medical F.B.
În cursul cercetării judecătoreşti, a fost audiată inculpata O.V. şi martorii I.D., C.C., D.A., C.E., P.M., C.A., S.M., care au confirmat situaţia de fapt reţinută în rechizitor.
Împotriva acestei decizii, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata O.V.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei în sensul că este prea bolnavă, iar inculpata a solicitat achitarea pe motiv că nu este autoarea faptei.
Prin Decizia penală nr. 634/ A Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca nefondate recursurile formulate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata O.V.
Critica Parchetului, vizează netemeinicia hotărârilor sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea blândă în raport de pericolul social extrem al faptei săvârşite, cât şi de periculozitatea deosebită a inculpatei care a mai fost condamnată anterior la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Inculpata a solicitat reducerea pedepsei arătând că nu a avut intenţia să omoare victima.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, se constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în cauză a fost corect evaluat, existând concordanţa între conţinutul probelor care, ilustrează vinovăţia inculpatei şi soluţia de condamnare a acesteia.
Şi pedeapsa aplicată este aptă să atragă scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
La individualizarea acesteia s-au avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret de pericol social al faptei, împrejurarea săvârşirii acesteia şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, atitudinea oscilantă pe parcursul procesului, a mai fost condamnată pentru o infracţiune de aceeaşi natură, astfel că orientarea către maximul special al pedepsei se justifică, nefiind necesară o reevaluare a acesteia.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b), va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpata O.V. împotriva deciziei penale nr. 634/ A din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 2 aprilie 2001, la 15 mai 2003.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2266/2003. Penal. Art.215 alin.4, 5 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2268/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
