CSJ. Decizia nr. 2265/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2265/2003
Dosar nr. 699/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 12 martie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul L.C. a fost condamnat la 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 4.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Prima instanţă a reţinut că L.I., cunoscut pe raza comunei, ca un alcoolic cronic, cu un comportament violent, locuia împreună cu fiul său, inculpatul L.C. şi concubina acestuia Z.M.
În ziua de 13 octombrie 2001, profitând de absenţa fiului său de la domiciliu, i-a sustras acestuia un sac cu făină şi l-a vândut în sat unui cetăţean, pe băuturi alcoolice.
Revenind la domiciliu şi constatând că, din cămară lipsea un sac cu făină, inculpatul l-a întrebat pe tatăl său despre situaţia sacului, iar acesta a recunoscut sustragerea şi vinderea sacului, pe băuturi alcoolice.
Urmare acestui fapt, s-a ivit un conflict, în timpul căruia inculpatul l-a lovit pe tatăl său cu pumnii şi picioarele, provocându-i multiple leziuni corporale.
Din cauza loviturilor primite, victima a căzut şi lovindu-se cu capul de ciment, a rămas în stare de inconştienţă.
După aceea, inculpatul a legat victima cu o sârmă de picioare şi a târât-o prin curte, apoi a lăsat-o afară peste noapte, legată cu sârma respectivă.
În dimineaţa zilei de 14 octombrie 2001, s-a constatat că victima decedase.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie, completate cu avizul Comisiei de Control şi Avizare al Institutului de Medicină Legală Craiova, moartea victimei L.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic, consecinţa traumatismului abdominal cu hematom mezenteric.
Sentinţa sus-menţionată a rămas definitivă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, conform deciziei penale nr. 204 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva ambelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe cazul, prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7 C. proc. pen., susţinând că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, în sensul că nu s-a făcut aplicarea art. 176 lit. a) C. pen., deşi omorul a fost săvârşit cu cruzime.
Se mai susţine că instanţa trebuia să reţină simultan şi prevederile circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen.
Recursul în anulare este nefondat.
Pentru a se putea reţine infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen., omor săvârşit prin cruzimi, este necesar să se constate că inculpatul a urmărit să provoace victimei, prin cruzimi, o moarte lentă, folosind în acest scop procedee menite să cauzeze victimei suferinţe chinuitoare, prelungite.
În cauză, aşa cum corect au reţinut instanţele de judecată, ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat victima s-a dezechilibrat, a căzut, lovindu-se de ciment şi şi-a pierdut cunoştinţa.
Nu şi-a mai revenit în timpul când a fost târâtă de inculpat şi nici ulterior, decedând pe locul unde fusese abandonată de inculpat.
În aceste condiţii, suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere săvârşite de inculpat, iar nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, prelungite în timp, care sunt de esenţa agravantei menţionate.
Totodată, mai este de reţinut, sub acest aspect, şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut că ar fi violent şi cu manifestări de cruzime, iar fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă în împrejurările deosebite arătate mai sus.
Aşadar, încadrarea juridică dată faptei de către cele două instanţe este corectă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neaplicarea circumstanţei agravantei, prevăzută în art. 75 lit. b) C. pen., săvârşirea de infracţiuni prin cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace ce prezintă pericol public, şi aceasta este nefondată.
Prevederile acestui text de lege sunt aplicabile doar în cazul acelor infracţiuni pentru care în partea specială a Codului penal, nu se prevede o circumstanţă agravantă cu conţinut asemănător în art. 175 şi art. 176 C. pen., căci altfel infractorul ar suporta două agravări a pedepsei pentru acelaşi temei.
Ca urmare, nu se poate reţine concomitent această agravantă cu infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., dar şi cu infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. (asupra soţului sau unei rude apropiate).
În cauză, nereţinându-se infracţiunea de omor prin cruzimi, nu se poate face aplicarea art. 176 lit. a) C. pen.
De asemenea, nu se poate face concomitent aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., cu infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., deoarece agravanta este inclusă în acest din urmă text de lege.
Criticile fiind nefondate, recursul în anulare urmează a se respinge ca atare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 47 din 12 martie 2002 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 204 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul L.C.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2264/2003. Penal. Art.269 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2266/2003. Penal. Art.215 alin.4, 5 c.pen.... → |
|---|
