CSJ. Decizia nr. 2309/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2309/2003
Dosar nr. 908/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1112 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen. şi s-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost recuperat prin restituire.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, prevenţia de la 27 mai 2002, la zi.
Instanţa a reţinut că la 27 mai 2002, în jurul orelor 18,3o, inculpatul se afla în zona Rond Alexandria, respectiv staţia autobuzului 407, cu intenţia de a sustrage bunuri din buzunarul călătorilor.
Observând-o pe partea vătămată V.L., handicapat locomotor, care se afla pe scările autobuzului, a profitat de neatenţia acestuia şi introducându-i mâna în buzunarul pantalonilor, i-a sustras suma de 1.280.000 lei.
Inainte de a i se sustrage banii din buzunar, partea vătămată a conştientizat intenţia inculpatului, motiv pentru care a încercat să-l împiedice să sustragă suma de bani, iar partea vătămată, ca urmare a violenţei exercitate de către inculpat a fost doborâtă din autobuz.
Apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 42/ A din 4 februarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece nu i s-au constatat circumstanţele atenuante de care ar fi trebuit să beneficieze, aplicându-i-se, în consecinţă, o pedeapsă prea aspră.
Recursul este nefondat.
Aplicând inculpatului M.G., pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, instanţa de fond a avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, împrejurările în care a fost comisă fapta, doborârea părţii vătămate, prin violenţă, din autobuz, consecinţele pe care le-ar fi putut produce această faptă, justifică, pe deplin, pedeapsa aplicată, situată de altfel, la limita minimă a pedepsei prevăzută de legiuitor.
În raport cu cele arătate, de faptul că, în favoarea inculpatului, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea asigurată din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 27 mai 2002, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2308/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal → |
|---|
