CSJ. Decizia nr. 2307/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2307/2003
Dosar nr. 4855/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 671 din 12 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului B.I. la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a) art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a mai fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 5 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire.
S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 48.428 lei către partea civilă Spitalul Clinic Sf. Ioan.
S-a luat act că, părţile vătămate D.G. şi M.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Instanţa de fond pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că, la data de 13 mai 1999, inculpatul se afla în barul S.C. C.G. S.R.L. unde juca table cu părţile vătămate.
Inculpatul a provocat un scandal, motivat de regulile jocului pe care încerca să le impună, pretinzând să i se facă cinste cu băuturi alcoolice.
Cum, partea vătămată D.G. a ripostat, refuzând ca inculpatul să mai rămână la masa lor, enervat acesta a scos un cuţit cu lama de circa 17-20 cm pe care l-a împlântat în zona stângă a toracelui părţii vătămate, provocându-i acesteia leziuni, pentru care au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare, părţile vătămate au părăsit localul, lăsându-şi genţile în interior. Acestea au revenit, dar inculpatul a refuzat să restituie obiectele, însuşindu-şi geanta părţii vătămate D.G.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a cerut casarea hotărârii pentru neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe lângă fiecare pedeapsă principală şi majorarea pedepselor faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor.
Totodată, s-a mai cerut aplicarea dobânzilor la sumele reprezentând despăgubirile acordate unităţii spitaliceşti.
Inculpatul, a cerut reducerea pedepsei, motivând că leziunea s-a provocat prin căderea părţii vătămate pe un ciob de sticlă.
Prin Decizia penală nr. 638 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul parchetului şi a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani şi a obligat inculpatul la plata sumei de 48.428 lei către Spitalul Clinic Sf. Ioan, menţinând celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a computat din pedeapsă, timpul arestării preventive şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În motivare se susţine că în cauză s-a efectuat expertizarea medicală, fără însă a se specifica dacă s-a pus sau nu viaţa în pericol şi deci încadrarea juridică a faptei nu este legală, motiv pentru care se impune casarea şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti pentru refacerea raportului de expertiză.
În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei ca fiind prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat, se constată că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, stabilind vinovăţia inculpatului în comiterea acestora.
Astfel, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie atât tentativei la infracţiunea de omor, cât şi deposedării prin violenţă de bunuri a două părţi vătămate.
Apărarea inculpatului în sensul că, se impune refacerea raportului de expertiză care să precizeze dacă viaţa părţii vătămate a fost pusă în pericol sau nu, este lipsită de relevanţă atâta timp, cât prin activitatea infracţională, chiar dacă leziunile au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, intenţia indirectă de a ucide a inculpatului, este dată de folosirea unui corp dur (cuţitul) apt să producă moartea, iar pe de altă parte de zona lovită, zona inimii, zonă vitală a corpului.
Sub aspectul reindividualizării pedepsei ca fiind prea aspră, trebuie precizat că faptele prezintă un pericol social ridicat, perseverenţa infracţională a inculpatului, cât şi cauza de agravare reţinută în sarcina acestuia respectiv, starea de recidivă postexecutorie.
Or, elementele de fapt şi de drept reţinute sunt de natură să formeze convingerea că inculpatul prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, iar pedepsele sunt just individualizate, încât nu se impune reducerea acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 1999, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 638 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 noiembrie 1999, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2306/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2308/2003. Penal → |
|---|
