CSJ. Decizia nr. 2306/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2306/2003
Dosar nr. 924/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 14.11.2002, Judecătoria Caraş-Severin, în baza art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o bâtă, corp delict.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu 8 noiembrie 2001 la zi, menţinându-se starea de arest.
Tribunalul a reţinut că în noaptea de 7/8 noiembrie 2001, inculpatul A.S. a lovit de mai multe ori cu o bâtă victima H.L. în zona capului, după care a sugrumat-o, cauzându-i decesul, motivul fiind refuzul victimei de a întreţine raport sexual cu inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 40/A din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că inculpatul este vinovat de săvârşirea faptei de omor, astfel cum el însuşi a recunoscut la urmărirea penală şi cum rezultă şi din procesul verbal de reconstituire a faptei. De asemenea, raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat, confirmă modificări semnificative la întrebări relevante ale cauzei, care reprezintă indicii ale comportamentului simulat. Curtea reţine că pedeapsa a fost corect individualizată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând în principal nevinovăţia sa, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este întemeiat doar sub aspectul cazului prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv al individualizării greşite a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi a celui prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. (când hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii).
Sub aspectul nevinovăţiei inculpatului, Curtea reţine netemeinicia susţinerilor inculpatului, în raport cu probele efectuate în cauză, începând cu recunoaşterea inculpatului încă de la primele cercetări, cu constatările cuprinse în procesul verbal de reconstituire a faptei. Astfel, martorii asistenţi reaudiaţi de prima instanţă, au declarat că inculpatul de bună voie a relatat modul de săvârşire a faptei, cu prilejul reconstituirii, iar nu constrâns fizic de poliţişti, cum a susţinut recurentul. Totodată, se constată că şi din celelalte probe (declaraţii de martori, planşe foto, raport de constatare medico-legală ş.a.) rezultă vinovăţia inculpatului, iar condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de omor este justificată.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Curtea constată că, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a fost greşit individualizată, atât sub aspectul pedepsei principale, cât şi sub aspectul pedepsei complementare, care încalcă prevederile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Astfel, potrivit art. 174 C. pen., uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Instanţele au aplicat inculpatului pedeapsa de 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanţele stabilind o pedeapsă orientată spre maximul de pedeapsă prevăzut de textul incriminator, nu au avut în vedere persoana inculpatului, infractor primar, în raport cu care trebuia aplicat un regim sancţionator orientat spre minimul special de pedeapsă.
Hotărârile atacate sunt contrare legii, sub aspectul modului în care au fost aplicate prevederile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Astfel, potrivit art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din drepturile prevăzute în acest text.
Dispunând, ca pedeapsă complementară, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64, şi nu numai a unuia sau unora din drepturi, ambele instanţe au încălcat prevederile acestui text, motiv pentru care se va stabili şi pedeapsa complementară legală, şi pe o perioadă redusă, în raport cu lipsa de antecedente penale a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă tipul arestării preventive începând cu 8 noiembrie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 40/A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală susmenţionată şi sentinţa penală nr. 211 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin, cu privire la individualizarea pedepsei principale şi a celei complementare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatul pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 17 ani închisoare la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 noiembrie 2001 la 16 mai 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2304/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2307/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
