CSJ. Decizia nr. 2308/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2308/2003
Dosar nr. 2411/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 396 din 21 decembrie 2001, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpaţii:
- D.E., zis „Z.” la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen.
- Ş.C. zis „C.” la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. d) C. pen.
- N.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi la un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea care a fost sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare.
- A.M. –zis „U.” şi cu numele anterior D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
- L.D. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul L.I., zis „J.” la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) şi e) C. pen.
S-a interzis tuturor inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, Ş.C., N.I. şi L.D.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioadele executate prin reţinere şi arest preventiv, după cum urmează:
- începând din 7 mai 2001, la zi pentru N.I., începând din 2 mai 2001, la zi pentru Ş.C., începând din 3 mai 2001 la zi, pentru L.D.
S-a constatat că inculpatul A.M. este arestat în altă cauză.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii, Ş.C., N.I., D.E. şi L.I. zis „J.” la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către părţile civile A.I., A.E.
Au mai fost obligaţi inculpaţii N.I., Ş.C., D.E., L.I. zis „J.” şi L.D. la plata sumei de 2.000.000 lei către partea civilă, cumpărător de bună credinţă G.I.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Numitul F.M. a aflat că maşinile de cusut Zzingher aveau mare căutare, putând fi vândute chiar şi cu suma de 750 milioane de lei.
Sus-numitul a luat mai întâi legătura cu un tânăr al cărui prenume era G., hotărându-se împreună să facă rost de o astfel de maşină de cusut.
F.M. ştia că D.E., fosta sa consăteancă lucrează ca menajeră prin diferite case şi că este posibil să fi văzut pe undeva o maşină de cusut Zzingher.
Pentru aceasta, cei doi tineri i-au făcut o vizită inculpatei D.E., la începutul lunii aprilie 2001, căreia i-au spus că vor să cumpere o astfel de maşină de cusut.
Inculpata le-a spus oaspeţilor săi că a văzut o maşină de cusut, „marca ce o căutau ei” în comuna Filipeşti, jud. Bacău, la familia A., precizând că au mai fost şi alte persoane să o cumpere, dar familia respectivă nu a vrut să o vândă.
Astfel, cei doi tineri au ajuns la concluzia că familia respectivă are într-adevăr maşina de cusut de care aveau ei nevoie.
F.M. a executat o pedeapsă privativă de libertate în acelaşi penitenciar cu Ş.C., cei doi rămânând prieteni.
Astfel că, F.M. l-a căutat pe Ş.C., căruia „i-a vândut pontul”.
Cei trei au căzut de acord să fure maşina de cusut de la familia respectivă.
Pentru aceasta au revenit la domiciliul inculpatei D.E. de la care au aflat cu lux de amănunte unde locuieşte familia care deţine maşina de cusut, cum este amplasată casa, câte intrări are, pe unde se poate intra în locuinţă fără să fie văzuţi din drum, câte persoane locuiesc în casă, unde este domiciliul, în ce cameră se află maşina de cusut, dacă există sau nu câine rău în curte ş.a.m.d.
Ş.C., F.M. şi numitul C.G., s-au dus mai întâi cu trenul în comuna Filipeşti, jud. Bacău, în recunoaştere.
Sus-numiţii, au identificat cu aproximaţie casa soţilor A. din comuna Filipeşti, însă s-au hotărât să facă rost de o maşină cu care să vină la furat, tot cu maşina urmând a fi şi transportate bunurile furate.
Cei trei s-au întors în municipiul Roman, tot cu trenul.
Ş.C. l-a căutat pe prietenul său N.I., pe care l-a găsit cu ajutorul lui L.I.
Cu acea ocazie, Ş.C. i-a cerut lui N.I. să-i transporte cu maşina proprietate personală în comuna Filipeşti, jud. Bacău, la un furt, cu acelaşi autoturism urmând să fie transportat şi bunul furat, respectiv o maşină de cusut Zzingher.
Ş.C. a precizat că pentru ajutorul acordat, îl va plăti pe N.I.
N.I. a fost de acord să-l ajute pe Ş.C., dar nu în calitate de cărăuş ci de „părtaş”, cerând o cotă parte din câştig egală cu a celorlalţi, cât şi participarea la furt a unui nepot de-al său, pe care l-a recomandat ca fiind un adevărat specialist în materie de furturi din locuinţe.
Condiţiile puse de N.I. au fost acceptate.
Întrucât N.I. avea carnetul de conducere auto suspendat a negociat cu C.G., ca în noaptea de 6 aprilie 2001, să-l ducă pe el şi pe amicii săi în comuna Filipeşti, jud. Bacău.
Aproape toată noaptea de 6 aprilie 2001, C.G. s-a aflat la dispoziţia inculpatului N.I. Astfel, l-a transportat pe acesta împreună cu prietenii săi în comuna Filipeşti, jud. Bacău, au revenit în municipiul Roman, de unde au luat-o pe inculpata D.E., ducându-i din nou în comuna Filipeşti, jud. Bacău.
În noaptea respectivă (vineri spre sâmbătă), inculpaţii nu au furat nimic. Întrucât şoferul nu era un om de încredere, ocupanţii autoturismului au vorbit pe ţigăneşte, astfel că taximetristul nu a înţeles nimic.
În noaptea respectivă, D.E. le-a arătat celorlalţi inculpaţi, cu precizie, care este casa soţilor A.
Inculpaţii i-au spus şoferului că în noaptea respectivă aveau de gând să cumpere o maşină de cusut, dar că n-au găsit vânzătorul acasă.
Benzina consumată de autoturismul lui C.G. a fost achitată de către inculpatul N.I.
În noaptea următoare de 7 aprilie 2001 (ajunul Floriilor la creştinii ortodocşi), N.I. a revenit în comuna Filipeşţi, la volanul autoturismului fiului său, deşi nu avea permis de conducere auto.
În maşină s-au urcat F.M.,.C.G., Ş.C. şi nepotul său Lupu, pe care-l recomandase specialist în furturi din locuinţe.
În jurul orelor 2, noaptea au plecat din Roman, ajungând în comuna Filipeşti, în jurul orelor 3,00 noaptea.
Inculpatul N.I. a oprit autoturismul în apropierea casei soţilor A., rămânând în maşină pentru a-i aştepta.
Ceilalţi patru bărbaţi au coborât şi s-au îndreptat spre locuinţa soţilor A. Cu toţii au intrat în curte.
Numitul .C.G. s-a ocupat de câinele soţilor A., căruia i-au dat să mănânce pâine ca să nu mai latre, iar inculpatul Ş.C. a rămas în apropierea porţii, pentru a asigura paza până când F.M. şi L., specialistul în spargeri din locuinţe (cei tineri dintre inculpaţi) au pătruns prin spargerea unei uşi din spatele casei în locuinţa soţilor A. A mai fost chemat înăuntru şi inculpatul Ş.C. A intrat în casa soţilor A. şi numitul .C.G.
Zgomotul produs de spargerea uşii i-a trezit pe soţii A., care au aprins lumina.
Astfel, cei doi bătrâni i-au văzut pe cei patru hoţi care le-au intrat în casă.
Doi dintre aceştia s-au ocupat de cei doi bătrâni, imobilizându-i.
Inculpaţii au avut grijă ca să taie firul telefonului părţilor vătămate, atât de afară, cât şi din interior. Unul dintre hoţi a pus cuţitul la gâtul părţii vătămate A.E., fără a-i produce vreo zgârietură, cuţitul fiind găsit în casa părţilor vătămate.
Celălalt hoţ s-a ocupat de partea vătămată A.I. pe care l-a imobilizat punându-i mâna în gât.
Agresorii le-au cerut celor doi bătrâni să nu ţipe şi să spună unde se află maşina de cusut Zzingher.
Maşina de cusut se afla chiar în încăperea în care se aflau soţii A.
Inculpatul Ş.C. desfăcând maşina de cusut pentru a o analiza cu atenţie a constatat că avea marca Singer, nicidecum Zzingher.
Întrucât pe inculpaţi nu-i interesau maşina de cusut găsită, bătrânii au fost forţaţi să spună unde ţin banii şi obiectele de valoare.
În timp ce doi dintre hoţi s-au ocupat tot timpul de soţii A., ceilalţi doi (Ş.C. şi L., specialistul în spargeri de locuinţe) au scotocit prin celelalte încăperi.
Într-un şifonier, inculpaţii au găsit 7.000.000 lei şi mai multe certificate de depozit, în valoare de 100.000.000 lei, carnete C.E.C. ş.a.
Dintr-o altă încăpere, inculpaţii şi-au însuşit două ceasuri de mână, găsite pe o noptieră.
Primul care a ieşit din locuinţa soţilor A. a fost inculpatul Ş.C., care, constând că nu era nimeni pe drum, le-a spus şi celorlalţi că pot părăsi locuinţa soţilor A.
Nepotul inculpatului N.I. a ieşit cu televizorul color în braţe, cu telecomandă cu tot. Tot la acesta se aflau şi titlurile de valoare şi numerarul găsit în casa părţilor vătămate.
Inculpaţii au luat cu ei şi cuţitul cu care au ameninţat părţile vătămate.
Cei patru inculpaţi s-au dus la autoturismul în care îi aştepta N.I. În portbagajul acestuia a fost aşezat televizorul.
În urma inculpaţilor a ieşit şi partea vătămată A.I., care i-a văzut pe inculpaţi plecând cu autoturismul care îi aşteptase în apropierea locuinţei sale. Din cauza întunericului, partea vătămată nu a putut constata nici măcar culoarea maşinii.
În aceeaşi noapte, A.I. s-a dus la o vecină căreia i-a spus ce i s-a întâmplat. De la telefonul vecinei sale, partea vătămată şi-a anunţat copii stabiliţi la oraş cu privire la cele întâmplate.
Au fost anunţate organele de poliţie din comună, care au sosit la faţa locului.
A.I. a avut grijă ca să blocheze conturile bancare, împiedicându-i astfel pe inculpaţi să scoată banii din bancă.
În dimineaţa zilei de 8 aprilie 2001 (sărbătoarea de Florii), tot satul a aflat ce s-a întâmplat în noaptea precedentă în casa soţilor A., inclusiv inculpata D.E. care, întâlnindu-se cu F.M. l-a întrebat dacă ei sunt autorii sustragerii.
F.M. a confirmat în mod implicit comiterea faptei, cerându-i să nu facă vreo dezvăluire, deoarece va fi arestată.
La data de 8 aprilie 2001, inculpata D.E. a primit 500.000 lei de la inculpatul Ş.C. pentru informaţiile oferite. Şi acest inculpat i-a atras atenţia inculpatei D.E. să păstreze secretul asupra celor întâmplate.
Faţă de inculpata D.E. şi-au arătat nemulţumirea cu privire la foloasele dobândite din comiterea infracţiunii atât F.M., cât şi Ş.C.
Împărţirea banilor furaţi a fost făcută de către N.I.
La acest inculpat a rămas atât televizorul, cât şi titlurile de valoare.
Inculpata D.E. a mai primit de la inculpatul N.I. suma de 200.000 lei, pentru contribuţia acesteia la comiterea faptei.
N.I. a vândut televizorul color lui G.I., cu preţul de 2.000.000 lei, fără a-i spune care este provenienţa reală a acestuia. Când s-a dus cu televizorul la vânzare, inculpatul N.I. a fost însoţit de către inculpatul L.D., un alt nepot al soţiei sale. Tot împreună cu acest nepot a fost şi în comuna Horia, jud. Neamţ, acasă la numita N.C., care trăia în concubinaj cu A.M.
Cu acea ocazie, N.I. i-a dat lui A.M. mai multe certificate de depozit pentru a le valorifica, ştiindu-l priceput în astfel de operaţiuni.
Astfel, A.M. a cerut împrumut de la martorul M.I. suma de 1.500.000 lei, lăsându-i drept garanţie două certificate de depozit, de o valoare mult mai mare.
Din cei 1.500.000 lei, A.M. şi-a reţinut doar 500.000 lei, diferenţa oferind-o inculpatului N.I.
Inculpatul A.M. a primit de la inculpatul N.I. alte două certificate de depozit pentru a le valorifica în schimbul sumei de 1000 dolari, fără succes însă.
Inculpatul A.M. a încercat şi pe la alte depozite de mărfuri en-gross valorificarea titlurilor de valoare, însă fără rezultat.
De fiecare dată, în apropiere se afla N.I. împreună cu nepotul L.D.
În scopul arătat mai sus, cei de mai sus au fost şi la Iaşi.
În cele din urmă, inculpatul N.I. a avut bănuiala că a fost înşelat atât de către concubinul sorei sale, respectiv inculpatul A.M., cât şi de către nepotul sorei sale L.D., acuzându-i că ar fi încasat bani pe care nu i-a împărţit cu el. Şi cum N.I. se considera persoana cu cea mai mare contribuţie la comiterea faptei, fiind şi cel care a riscat cel mai mult, nu accepta ca altcineva să aibă un câştig mai mare decât el de pe urma comiterii faptei.
Prin rechizitor s-a dispus disjungerea cauzei faţă de F.M. şi a lui C.G., care s-au sustras de la cercetări în vederea continuării cercetărilor până la identificarea acestora.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, Ş.C., L.D., N.I., A.M. şi D.E.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 145 din 26 aprilie 2002, a admis apelul declarat de inculpata D.E. şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la nereţinerea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi cuantumul pedepsei aplicate acestei inculpate şi în fond:
În baza art. 26, cu referire la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ş.C., L.D., N.I. şi A.M.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii D.E., N.I. şi Ş.C.
Inculpata D.E. a criticat hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu se face vinovată de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a solicitat în principal achitarea, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt şi reducerea pedepsei.
Inculpaţii N.I. şi Ş.C. au solicitat reducerea pedepsei, pe care le consideră ca fiind deosebit de severe, iar primul inculpat a cerut a se constata graţiată pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Verificând hotărârile atacate şi lucrările din dosar, în raport de criticile formulate prin recursul inculpatei D.E., se constată următoarele.
Fapta reţinută în sarcina inculpatei au fost bine stabilite, iar vinovăţia inculpatei şi încadrarea juridică a faptei au fost, de asemenea, corect stabilite.
Pentru existenţa complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), este necesar să se stabilească existenţa unei contribuţii constând din uşurarea, înlesnirea sau ajutarea autorului la săvârşirea infracţiunii şi ştiinţa complicelui că prin aceasta dă ajutor la săvârşirea infracţiunii.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng şi asupra participanţilor, dacă aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Din probele administrate, inclusiv recunoaşterile inculpatei la urmărirea penală şi a celorlalţi, rezultă, aşa cum de altfel s-a reţinut prin hotărârile atacate în cauză, că inculpata a dat relaţii inculpaţilor despre maşina de cusut deţinută de persoanele vătămate şi particularităţile locuinţei acestora, precum şi sfaturi privind modul de acţionare în săvârşirea sustragerii.
Cum această activitate caracterizează participarea inculpatei la sustragerea sub forma complicităţii, şi din moment ce ea a cunoscut, aşa cum rezultă din probe, că părţile vătămate se găseau în locuinţă, pe drept cuvânt, instanţele au conchis că inculpata a prevăzut şi a admis, ca eventualitate, folosirea de către ceilalţi inculpaţi, a violenţei împotriva părţilor vătămate pentru a putea comite sustragerea.
Aşa fiind, activitatea infracţională desfăşurată de inculpată întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnată, iar nu ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
În consecinţă, atât sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt, cât şi a încadrării juridice, ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice. Sub aceste aspecte, motivele invocate prin recursul inculpatei sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
Nu este, de asemenea, întemeiat motivul invocat de inculpată referitor la individualizarea pedepsei.
Pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, cu aplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., nu poate fi criticată ca prea mare în raport de fapta comisă şi de comportarea nesinceră a inculpatei în timpul procesului.
Cu privire la situaţiile favorabile, de natură a uşura răspunderea penală, acestea au fost avute în vedere, recunoscându-se în favoarea sa circumstanţe atenuante şi dându-le eficienţă în suficientă măsură.
Aşadar, pedeapsa stabilită satisface cerinţele art. 72 şi art. 52 C. pen. şi nu sunt motive pentru a se proceda la redozarea acesteia.
În consecinţă, recursul inculpatei fiind nefondat, urmează a se respinge, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Verificând hotărârile atacate şi sub aspectul criticii formulate de inculpaţii N.I. şi Ş.C., se constată că pedepsele aplicate acestor inculpaţi pentru infracţiunile comise au fost corect stabilite în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi sunt de natură să asigure atât reeducarea lor, cât şi prevenţia generală, instanţele apreciind just pericolul social al faptelor, astfel cum rezultă din conţinutul său concret şi împrejurările în care au fost comise şi asupra circumstanţelor personale ale inculpaţilor, care au fost sinceri pe parcursul procesului penal. În ce priveşte pe inculpatul Ş.C. s-a ţinut seama şi de multiplele condamnări anterioare, care atrag starea sa de recidivă postexecutorie.
Ca atare, motivul de casare invocat de inculpaţi cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată şi urmează a se respinge.
Este, însă, întemeiată critica invocată de inculpatul N.I. cu privire la neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 546/2002.
Fiind stabilit că inculpatul a comis infracţiunea, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 326/1966 la data de 7 aprilie 2001, deci înainte de apariţia legii menţionate, potrivit art. 1 şi art. 8 se constată că pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru infracţiunea sus-arătată este graţiată.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul N.I., a se casa Decizia recurată şi sentinţa primei instanţe numai în ce priveşte aplicarea Legii nr. 546/2002, a se descontopi pedepsele pronunţate pentru acest inculpat, înlăturând totodată sporul de 2 luni închisoare şi potrivit art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 546/2002, a constata graţiată pedeapsa de un an închisoare, inculpatul urmând a executa numai pedeapsa de 10 închisoare stabilită pentru infracţiunea de tâlhărie, exceptată de la graţiere.
Ţinând seama de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul Ş.C. urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 145 din 26 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată numai cu privire la aplicarea dispoziţiei de graţiere, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Înlătură prevederile art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de 2 luni închisoare, aplicat acestui inculpat.
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.E. şi Ş.C. împotriva aceleiaşi decizii penale, ca nefondate.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului N.I. de la 7 mai 2001 şi a inculpatului Ş.C. de la 2 mai 2001, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurenţii D.E. şi Ş.C. la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului N.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2307/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2309/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
